Trei metri deasupra cerului

FRAGMENT // Bestsellerul "Trei metri deasupra cerului", tradus în română

Miercuri, 4 octombrie 2017, 21:07

Trilogia "Trei metri deasupra cerului" de Fedderico Moccia are peste 12 milioane de exemplare vândute și a fost tradusă în 14 limbi, mai recent și în limba română. Editura Bestseller a lansat de curând primul volum în română.

Ea este o studentă model și o fiică perfectă, iar el un tip dur și violent. Provin din două lumi diferite. În ciuda tuturor diferențelor între ei se naște o poveste de dragoste frumoasă și controversată. O relație pentru care Step și Babi trebuie să lupte mai mult decât se așteptau.

Acest roman a stat la baza unui film de mare succes, regizat de Fernando Gonzalez Molina, cu Mario Casas și Maria Valvedere în rolurile principale. Filmul a avut încasări enorme, de aproximativ 13 milioane de dolari.

Fragment din roman:

Răsare soarele, e o dimineață frumoasă. Ea merge spre școală, el încă nu s-a dus la culcare după noaptea precedentă. O zi ca multe altele. Dar până la urmă nu va fi ca celelalte.

Roșu.

El o privește. Geamul este coborât. O șuviță de păr blond decolorat îi descoperă gâtul firav. Un profil lejer, dar hotărât, ochii albaștri, gingași și liniștiți, ascultă visători și aproape închiși acel cântec. Această calmitate îl surprinde.

— Hei!

Ea se întoarce spre el, mirată. El zâmbește, oprit lângă ea, pe motocicletă, cu umerii lați, mâinile bronzate prea devreme pentru acea jumătate a lui aprilie.

— Vrei să te plimbi cu mine?

— Nu, merg spre școală.

— Păi, ai putea să nu te duci, nu? Vin să te iau din fața școlii.

— Scuze, îi zâmbi forțat și fals. Nu m-am exprimat clar, nu vreau să mă plimb cu tine.

— Uite, cu mine poți să te distrezi…

— Mă-ndoiesc…

— Îți voi rezolva toate problemele.

— Eu n-am probleme.

— De data asta eu mă-ndoiesc.

Verde.

Mercedesul 200 se repede înainte lăsându-i în urmă zâmbetul încrezător. Tatăl se întoarce spre ea:

— Cine era acela? Un prieten de-al tău?

— Nu, tată, un cretin.

Peste câteva secunde Honda este iarăși lângă ea. El sprijină cu mâna geamul, cu dreapta atinge acceleratorul, pentru a nu se încorda prea tare, dar cu acei patruzeci la oră n-ar fi avut probleme oricum.

Se întoarce hotărâtă spre el.

— Ascultă, tu chiar nu ai altceva de făcut?

— Nu.

— Atunci, găsește-ți.

— Am găsit deja ce-mi place.

— Adică?

— Să mă plimb cu tine. Hai, te duc până la Olimpica, mergem repede cu motocicleta, luăm dejunul și apoi te aduc la ieșirea din școală. Îți jur.

— Cred că jurămintele tale nu valorează nimic.

— Într-adevăr, îi spune zâmbind. Vezi, deja știi multe lucruri despre mine. Spune-mi adevărul, îți plac, așa-i?

Ți-a plăcut articolul? Abonează-te:

Sau distribuie-l și tu:

Distribuie