INTERVIU cu Tatiana Beșliu, omul care creează „magie”

Tatiana este cunoscută de către prieteni ca fiind o persoană foarte activă și plină de energie, dornică mereu să încerce și să experimenteze ceva nou. A absolvit Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, specialitatea Limba și literatura română. Limba italiană, iar studiile de masterat în Comunicare publică la Universitatea Liberă Internațională din Moldova. De ani buni activează ca traducător și interpret de limba italiană, însă vocația sa pentru pedagogie a rămas de aceeași intensitate, fapt pentru care încearcă să îmbine utilul cu plăcutul, activând ca lector în cadrul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice și cultivând dragostea față de cultura și limba italiană studenților de la Canto academic.

Anul trecut, Tatiana a publicat prima sa carte, intitulată „O poveste de Crăciun”, care te duce dincolo de realitate, într-o lume neobișnuită plină de poveste, o adevărată delectare pentru cei mici și mari. Țin să menționez că „O poveste de Crăciun” a fost publicată în două limbi: în română și în italiană. Urmează să își facă apariția și varianta engleză a cărții.

Tatiana, spune-mi cum a apărut ideea de a scrie această poveste?

Nu m-am gândit vreodată că într-o zi aș scrie. Este ceva ce a apărut de la sine. Foarte mult cred ca le datorez și traducerilor, care zi de zi m-au format ca specialist, căutând și descoperind noi cuvinte atât în română cât și în italiană. Cine lucrează în acest domeniu știe că, de fapt, procesul de a traduce te pune în situații în care tu trebuie să te exprimi cel mai bine posibil, chiar dacă în limba de origine textul ar fi chiar prost scris. Prin urmare, este un continuu exercițiu. Aceasta la nivel tehnic ca abilitate dobândită, dar la nivel creativ, primele scrieri le-am așternut când eram în Italia. Acolo am început să scriu primele mele versuri și povestioare. Se știe că dorul de casă are asemenea efecte asupra multor persoane cu aptitudini artistice latente.

Era iarnă și revenită deja acasă, la îndemnul unui prieten am scris această poveste despre cum decurg pregătirile în ajun de Crăciun, el fiind pasionat de lectură, aveam garantat un cititor. După care am primit mai multe feedback-uri de la prieteni, fiind încurajată să public această poveste, nu am luat în serios și am lăsat textul uitat într-o mapă din computer. Cam după 5 ani l-am revăzut și am fost surprinsă de cele scrise.

Cum este să faci o carte, ce dificultăți ai întâmpinat la realizarea ei?

Este foarte interesant să faci o carte, dar ușor nu este cu siguranță. Sunt multe etape pe care nu le cunoșteam. Când suntem studenți noi facem teze de licență și ni se repetă că acestea sunt, de fapt, o pregătire pentru a publica în viitor o carte. Însă publicarea în sine este cu mult mai complexă, mai ales că eu am decis să public singură cartea. Așa am început să caut un ilustrator, să mă informez despre cum se publică o carte, etc. Nu e atât de greu până la urmă, e nevoie doar de timp, destul de mult aș spune. Regret că am lăsat 5 ani să treacă, de o făceam mai înainte, o citea și mama… Terminasem de făcut ilustrațiile când soarta a vrut să ne-o ia…, de aceea și i-am dedicat-o ei… A fost mereu încântată de artiști și de lumea artei. Aș spune că dragostea mea față de artă o datorez părinților mei, ei mi-au cultivat-o și m-au susținut să fac școala de muzică din Nisporeni.

Cum a fost primită cartea de către public?

În primul rând le mulțumesc prietenilor mei, le sunt foarte recunoscătoare că îmi sunt alături. Am avut feedback-uri destul de bune de la cititorii pe care nu-i cunoșteam, nu mai zic de prietenii mei, care au primit cartea cu drag și au citit-o cu interes. Am observat că avem multe restanțe la capitolul lecturi pentru cei mici. Bineînțeles că aici intervin mai mulți factori, cum ar fi noile tehnologii, care au înnebunit și adulții, nu doar copiii, și atunci cartea este mai puțin atractivă, dacă nu este încurajată de părinte să fie citită.

Cred că cel mai frumos feedback pe care l-am primit este din partea unui băiețel. I-a spus mamei sale că e cea mai frumoasă poveste pe care a citit-o vreodată, fiind copleșit de emoții și îmbrățișându-și mama cu dragoste, exclamând că ar vrea să fie ca îngerașul Xan.

Cum a fost primită cartea de către publicul italian?

Foarte impresionați rămân de fiecare dată când află că un autor străin a scris în italiană și apreciază efortul. Sunt foarte respectuoși și foarte solidari față de persoanele care încearcă să facă ceva. Am simțit susținere și încurajare.

În prezent mai scrii ceva?

Am câteva idei notate pe hârtie, dar nu am găsit momentul potrivit ca să le dezvolt. Scriu uneori articole despre cultură, social și călătorii pentru diez.md. În felul acesta împărtășesc cu cititorii istoriile interesante despre oamenii frumoși și talentați pe care am ocazia să-i cunosc.   

Ce alte pasiuni mai ai?

Muzica, mai cânt la chitară, uneori mai compun și piese. Îmi place să călătoresc, să merg pe străzi necunoscute pe jos sau pe bicicleta, mai împletesc, croșetez. Problema e că nu prea am timp pentru tot ce aș vrea să fac. 

Cu un grup de studenți am reușit să organizez peste 10 concerte de muzică italiană. Am început să concertăm acolo unde am fost întâmpinați cu încredere. Bunăoară, de mai multe ori am fost solicitați de către Excelența Sa, Enrico Nunziata, fostul Ambasador al Italiei la Chișinău, să concertăm la reședința Dumnealui cu ocazia mai multor evenimente.

Suntem nespus de mulțumiți de rezultatele noastre, având în vedere că am pornit să facem aceste concerte dintr-o simplă inițiativă, care a găsit receptivitate în rândul studenților de la Canto academic, aceștia fiind Danieli Șveț, Iulian Dumitraș, Grigore Râciu, Ana Raiu, Lilia Istratii. 

Tatiana Beșliu este și coscenarista filmului de scurt metraj ”The Sofa”, realizat în 2015 de către tânăra regizoare Iulia Puică, aflat acum în post-producție. 

Mulțumim Tatianei pentru receptivitate și timpul acordat. 

Autor: Tatiana Macovei