Republica Moldova celebrează 33 de ani de la proclamarea independenței
Republica Moldova sărbătoreşte astăzi 33 de ani de la proclamarea Independenţei. Pe 27 august 1991, R. Moldova se desprinsese din imperiul sovietic, devenind un stat liber, suveran şi independent. Sute de mii de oameni au venit la Marea Adunare Naţională, unde au scris cea mai importantă filă din istoria statului.
Acest act fondator al Republicii Moldova din 27 august 1991 este marcat în fiece an ca Ziua Naţională a Republicii Moldova sau Ziua Independenţei.
Evenimentul a fost precedat de adoptarea Declaraţiei de suveranitate, la 23 iunie 1990, şi de neparticiparea, în ciuda presiunilor, la referendumul asupra menţinerii URSS, pe data de 17 martie 1991.
Declaraţia de Independenţă a fost semnată de 278 de deputaţi din 380 de parlamentari aleşi nominal, conform circumscripţiilor. Deşi a existat o dorinţă enormă de menţinere a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti în componenţa URSS, succesul mişcărilor naţionale de la sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut a fost incontestabil.
Astfel, la Marea Adunare Naţională din 27 august 1989 participă aproximativ 750.000 de oameni care cer declararea limbii române ca limbă de stat în RSSM şi trecerea la grafia latină. Sub presiunea străzii, Sovietului Suprem din RSSM adoptă la 31 august 1989 legile privind declararea ca „limbă de stat” a limbii moldoveneşti şi recunoaşterea unităţii lingvistice dintre limba română şi cea moldovenească, fiind stipulată trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin. Iar manifestaţiile din august 1991 au culminat cu declararea Independenţei.
„În calitatea sa de stat suveran şi independent, Republica Moldova ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisă ca membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate; DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitînd, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale; CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova”, se menţionează în Declaraţia de Independenţă.
După puciul din august 1991 au apărut premise reale pentru declararea independenţei Republicii Moldova.
Spre seara zilei de 26 august era pregătit un proiect de text
Realităţile politice scindaseră primul Parlament în trei grupuri politice cu orientări divergente. Comuniştii ortodocşi şi majoritatea reprezentanţilor minorităţilor naţionale pledau vehement pentru păstrarea URSS. O mare parte a agrarienilor, profund marcaţi de cele întâmplate la Moscova, devenise subit părtaşi ai independenţei. Grupul democraţilor pleda consecvent pentru unirea cu România, aducând în favoarea opţiunii sale argumente istorice şi juridice.
Era nevoie ca doar în două zile să se găsească compromisul. Cum au decurs negocierile între lideri şi fracţiuni pe 23, 24, 25 şi 26 august se vor scrie încă multe pagini. Una este clar, spre seara zilei de 26 august era pregătit un proiect de text care ţinea, în linii mari, atât de situaţia de moment, dar mai şi păstra speranţe pentru realizarea altei opţiuni pe viitor.
Pentru 27 august 1991 era convocată Marea Adunare Naţională, unde trebuia propus spre aprobare textul Declaraţiei de Independenţă. Emoţiile au cuprins întreaga republică şi existau informaţii că a doua zi se aştepta sosirea la Chişinău a unui număr uriaş de participanţi.
La câteva ore de la declararea independenţei, România recunoaşte oficial independenţa Republicii Moldova.
