15 noiembrie: O comemorăm pe Doina Aldea-Teodorovici, vocea renașterii naționale și simbol al limbii române
Pe 15 noiembrie este comemorată Doina Aldea-Teodorovici, una dintre cele mai emblematice artiste ale Republicii Moldova, vocea care a cântat cu inimă, curaj și devotament pentru neam și pentru limba română. Moartea ei prematură, în tragicul accident din 30 octombrie 1992 de la Coșereni, a pus capăt unei vieți dedicate muzicii și idealurilor naționale, dar mesajul ei continuă să răsune și astăzi.
Talentul Doinei s-a făcut remarcat încă din copilărie. La doar șase ani participa la dublarea filmelor în limba română la Studioul „Moldova-Film”. A studiat muzica în particular, iar de la 14 ani s-a alăturat ansamblului „Moldoveneasca”, alături de care a avut turnee internaționale în Mongolia, Algeria, Germania, Cipru și Cuba.
În 1979, a absolvit Facultatea de Filologie, specialitatea Limba și literatura română, la Universitatea de Stat din Chișinău. În același an a început să predea Literatura universală la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, unde a activat până în 1988.
Din 1982, Doina și-a descoperit și consolidat latura de interpretă de muzică ușoară, devenind ulterior solista formației „DIATE”. A participat la toate evenimentele marcante ale renașterii naționale, devenind una dintre cele mai vocale și influente artiste ale mișcării pentru limbă, cultură și identitate românească. Cântece precum „Suveranitate”, „Sfântă ni-i casa”, „Mănăstirea Căpriana” sau „Limba română” au devenit repere ale unei generații care aspira la libertate și demnitate.
Împreună cu soțul ei, compozitorul Ion Aldea-Teodorovici, Doina a format un duo iconic, ale cărui melodii — „Eminescu”, „Maluri de Prut”, „Pentru ea”, „Trei culori” — au devenit imnuri ale rezistenței și speranței românilor basarabeni. Cei doi au militat deschis pentru idealul unirii Basarabiei cu România și pentru revenirea la rădăcinile istorice și culturale ale acestui spațiu.
Energia, sinceritatea și devotamentul lor au transformat cuplul Aldea-Teodorovici în simboluri incontestabile ale renașterii naționale. Chiar dacă destinul le-a fost frânt mult prea devreme, moștenirea lor artistică și patriotică rămâne vie în conștiința românilor de pe ambele maluri ale Prutului.
