INTERVIU cu Coragău Veronica: Din experiența unei basarabence care-și face studiile peste hotarele țării

•  Veronica, unde te poartă gândul când rostești cuvântul ,,acasă”?
•  Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, am îndrăgit Franța și oamenii de aici, dar casa mea este Republica Moldova, țara mea natală. Oriunde aș merge, aș reveni acasă măcar pentru două zile.

•  În acest context, de ce ai ales să-ți faci studiile pe meleaguri străine?
• Inițiativa a venit din partea mamei. Ea s-a angajat în Franța, ulterior mi-a propus să vin la ea. Am ezitat la început. Mai târziu, la insistența surorii, am decis să urmez această cale și bine am făcut.

• Cum a început toată povestea?
• La început a fost un pic dificil. M-am confruntat cu timiditatea mea, cu complexitatea procesului de a depunere a actelor. Am fost acceptată în scurt timp la Lycée Polyvalent & Collège Pré Saint-Sauveur. Am fost norocoasă că am întâlnit-o pe Monica, românca care lucrează ca supraveghetoare deja de 15 ani în liceul cu pricina. Am înțeles din start că avea insuficiență de comunicare în limba maternă, avea nevoie să schimbe cu cineva măcar două cuvinte în limba română și acea persoană am fost eu. Ne ofeream atenție reciprocă, sfaturi. Ea m-a motivat să nu renunț.

• Dacă plasăm pe plan secundar segmentul emotiv, ce facilități din punct de vedere practic, material îți oferă Lycée Polyvalent & Collège Pré Saint-Sauveur și ar fi un ideal pentru un liceu din Republica Moldova?
• În primul rând sunt mai multe săli de informatică. Nu se admite ca doi elevi să lucreze în același timp la un calculator, pentru că fiecare are parolă personală. Fiecare sală e dotată cu mobilă nouă, cu calculatoare însoțite de proiectoare. Profesorii  ne prezintă scheletul temei, dar subiectul integral rămâne pe seama noastră. După orele obișnuite pot să merg la ore suplimentare unde pot primi  consiliere de la alți profesori. În cadrul acestei școli se practică un melanj de sporturi: escaladarea, fotbalul, badmintonul, voleiul, rugby. Eu am ales să merg la o sală de sport care e dotată cu cele mai noi aparate. Iarna am făcut și ski. Avem trei mese pe zi la o cantină bine amenajată, iar meniul este unul destul de consistent. Ca să nu circul în fiecare zi acasă, am ales să rămân la cămin. În interiorul căminului avem calculatoare, un pian, o bibliotecă cu o sală de lectură. Când apare vreun film nou, numaidecât mergem la cinema. Toate cheltuielile sunt suportate de direcția școlii. Când avem vreo sărbătoare, fiecare elev trebuie să meargă. Ultima dată am fost la Halloween. M-am distrat pe cinste. În fiecare lună, profesorii organizează diferite călătorii. Ultima dată am fost ân Spania, Barcelona. Jumătate din cheltuieli au fost acoperite de familia mea. Și să nu uit de bursă care constă din 500 euro. Din această sumă se achită automat cantina și căminul, restul se transferă pe contul meu.

•   Cum a evoluat procesul de învățare a limbii franceze?
• Sunt conștientă că nu-mi face față, dar eu mă descurcam foarte slab cu franceza cu toate că am studiat-o în Moldova șapte ani. La început, profesorii m-au îndemnat să nu mă îngrijorez, dimpotrivă, să stau să ascult. Mi-au fost suficiente două luni. Cu ajutorul meu, al prietenelor din camera de cămin, al Monicăi mi-a reușit. La moment, la capitolul comunicare orală stau foarte bine. Îi ânțeleg pe toți și eu mă simt înțeleasă. Totuși întotdeauna este loc de mai bine. În fiecare zi mă strădui să deprind măcar câte un cuvânt. Azi am învățat că la mistreț îi zice „le sanglier”. 

• Poți să apreciezi pe o scară de la 1 la 10 profesionalismul cadrelor didactice din Liceul Teoretic Zâmbreni comparativ cu Lycée Polyvalent & Collège Pré Saint-Sauveur?
• Da. Toți profesorii merită nota 10. În schimb la elevi aș acorda și note insuficiente.

• În viziunea ta, care este prototipul unui profesor francez?
•  Profesorii francezi au un comportament destul de comun, îți oferă atenție specială dacă cred de cuviință, sunt calzi, amabili, acceptă ideea că tu poți comite diferite erori în comunicare și exprimare, dar te încurajează și te înțeleg, nu fac discriminare în ciuda faptului că în liceul nostru își fac studiile nu doar francezi, ci și români, portughezi, turci, spanioli; se bazează pe relații de colegialitate, oferă sfaturi constructive și când e vorba de sărbătoare, se distrează alături de noi. Problema lor e că sunt prea permisivi. 

•  Ce profesie intenționezi să îmbrățișezi în viitor?
• Mă îndrept spre lumea comerțului la ora actuală. 

• Crezi că Lycée Polyvalent & Collège Pré Saint-Sauveur îți facilitează cumva calea spre a obține această profesie?
• Nu e vorba doar de acest liceu, ci de țara în care mă aflu. Ea îmi oferă mai multe oportunități. Din câte știu eu, o diplomă primită în Franța este mult mai recunoscută. Apoi, aici calea care te duce spre diplomă este plină de obstacole. „O mie de reguli” trebuie să respecți ca să poți fi numit elev exemplar. Mi-a plăcut un moment. Eram la ore. Profesoara a distribuit mai multe fișe în clasă pe care ulterior le-am completat. Fiecare a menționat spre ce profesie tinde să acceadă. Acum că am finalizat acest an în cadrul liceului, sub recomandările direcției m-am înscris la Lycée Professionnel Montciel. 

• Ce reguli crezi că ar trebui să implementeze școlile din Republica Moldova pentru a fi mai eficiente din toate punctele de vedere?
• Profesorii și elevii ar trebui să conștientizeze existența unor reguli. Formal regulile sunt, dar nu sunt respectate. Aici, unde învăț în prezent mi s-a spus din start că telefoanele mobile sunt interzise la ore, la cantină și la etajul doi. Pot fi utilizate doar la recreație, la etajul întâi și afară. Mi-a fost mare mirarea când am încălcat o dată regula și mi-au returnat telefonul peste două săptămâni. O altă măsură foarte utilă este prezența a câtorva supraveghetori în interiorul și în afara școlii care sunt responsabili pentru ordinea generală. Zic asta pentru că avem în școală o echipă care joacă rugbiy formată din niște elevi agresivi. Aceștia își dau mare importanță și mereu dau naștere unor încăierări. Dacă elevul are mai mult de trei încălcări, directorul are grijă să-i găsească o pedeapsă. De exemplu, colega mea, timp de trei zile, a luat masa la cantină după ce toate clasele terminau să facă acest lucru și întotdeauna mânca singură. O altă regulă pe care la început o asociam cu temnița constă în faptul că nimeni nu intră și nimeni nu părăsesște teritoriul școlii fără permisiune. Un sfat pentru sistemul de învățământ din Republica Moldova ar fi că ar trebui să simplifice complexitatea materialului destinat elevilor pentru studiere. Aici disciplinele sunt simple, profesorii explică temele atât de interesant și interactiv încât și un elev neinteresat ar putea să prindă esența.

• În ce condiții ai reveni la studii în Republica Moldova?
• N-aș reveni. Sunt prea încântată de tot ce se întâmplă cu mine acum.

Veronica, echipa LiberTV te felicită cu ziua ta de naștere și îți mulțumește pentru interviul acordat, sperând ca în viitorul apropiat să te întorci în țară și să completezi rândurile specialiștilor din Republica Moldova.