Despre originea sărbătorii „Paştele Blajinilor” conform Bibliei

Cristina Parpalov • 24 aprilie 2017

Paștele Blajinilor nu face parte din canonul bisericii ortodoxe

Iată ce a spus despre Paştele Blajinilor părintele Valeriu Potoroacă, paroh al bisericii „Sfântul Pantelemon” din Chişinău, într-un interviu acordat agenţiei Info-Prim Neo:

Pe parcursul anului bisericesc sunt stabilite anumite zile pentru pomenirea deosebită a celor răposaţi. Una din aceste zile este Paştele Blajinilor şi, deoarece nu este rânduită în mod strict canonic, în diferite regiuni ale lumii ortodoxe este ţinută la diferite date, începând cu luni după Duminica Tomei (8 zile după Paşti) până la Duminica Mare. La unele popoare ortodoxe această sărbătoare lipseşte.

Rădăcinile Paştelui Blajinilor sunt păgâne

În acelaşi articol, părintele Valeriu Potoroacă a mai spus:

Rădăcinile acestei sărbători vin din timpurile precreştine, când strămoşii noştri erau păgâni. Despre aceasta ne mărturisesc şi o mulţime de legende din tezaurul folcloristic al neamului nostru.

Despre aceste legende păgâne puteţi citi detalii în articolul Blajinii. Săptămâna neagră de Maura Anghel. Ele nu au nici un suport biblic, chiar vin în totală contradicţie cu învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu. Iată un exemplu menţionat de preotul Horia Preoteasa:

În credinţa populară, cu influenţe păgâne, se spune că, după un an de post şi izolare cei de ‘acolo’, bărbaţi şi femei, se întâlnesc pentru procreare, se ospătează cu resturile de alimente trimise pe apă, căzute pe Pământ şi în iarbă sau date de pomană de rudele de aici.

Domnul Isus a spus cu privire la statutul marital al celor din lumea de după mormânt următoarele:

Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită; dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. Pentru că nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. (Evanghelia după Luca 20:34-36)

De ce “Blajinilor”?

Nicolae Băieşu, doctor în filologie şi etnograf a spus astfel cu privire la originea cuvântului “blajin” într-un articol publicat de săptămânalul “Timpul”:

Denumirea de blajin vine din slavonul “blajenîi”- blând, bun, cuvios. Conform imaginaţiei populare, blajinii trăiesc într-o lume îndepărtată, la hotarul între “lumea asta” şi “lumea cealaltă”, ori aproape de rai, pe o insulă înconjurată de Apa Sâmbetei. Se zice că blajinii descind din Set – unul din fiii lui Adam. Totodată, se crede că ei umblă goi, sunt oameni scunzi, buni la suflet, paşnici, înţelepţi şi foarte credincioşi. Se hrănesc numai cu fructe. Bărbaţii se întâlnesc cu femeile doar o dată pe an, timp de câteva zile la Paşti, când se împerechează (pentru procreare). Blajinii nu ştiu să calculeze timpul, să ţină sărbători. Semnul că a venit Paştele este sosirea pe apă (Apa Sâmbetei) a cojilor de ouă roşii pe care creştinii le aruncă pe undele curgătoare în Vinerea ori sâmbăta din Săptămâna Patimilor.

Părintele Valeriu Potoroacă susţine, însă, astfel:

Înţelesul cuvântului «blajin» e clar. Iar în slavonă «blajenâi» înseamnă «fericit». Cei răposaţi cu adevărat sunt fericiţi în comparaţie cu noi, pentru că ei au trecut în viaţa veşnică «unde nu este nici durere, nici scârbă, nici suspinare».

Dumnezeu nu vrea să ne lase în ignoranţă cu privire la soarta celor dragi ai noştri care au plecat din viaţă şi nici cu privire la soarta noastră în veşnicii. De aceea ne-a lăsat prin Apostolul Pavel aceste cuvinte pe paginile Scripturii, pe care vreau să le citez la încheierea articolului:

Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care nu au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem că şi Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. (1 Tesaloniceni 4:13-14)