Opinie// Da, mama mea este ideală. Dar a ta?

La o asemenea discuţie, dintre mamă şi fiică,  am asistat eu zilele trecute, într-un troleibuz din capitală. Mi s-a întipărit entuziasmul copilei şi curiozitatea mamei, care îşi sorbea bucăţica din priviri. Mi-am zis că acest comportament îi este propriu doar unei mame adevărate.

Dar cine este mama adevărată? Este dulcea mamă din versurile eminesciene, făptura uşoară din poezia lui Vieru sau cântecul de dor…? Poate este culoarea vie din tablouri sau mâinile bătătorite ale unei femei de la ţară, care creşte cinci copii?

Dacă ar fi să spun multe în puţine cuvinte, aş spune că mama este totul, este un început fără sfârşit. Rezumând infinitul, mama adevărată este raiul pe Pământ. Dar cum lumina nu trăieşte fără întuneric, apa fără uscat, paradisul fără iad, nu putem vorbi despre mame adevărate în lipsa unui alt gen de ,,mame„, care mai degrabă sunt nişte măşti deteriorate.

Măştile se împart în mai multe categorii. Primele sunt egoiste şi autoritare. Acestea se iubesc cu ardoare, îşi adoră partenerii de viaţă, iar copiii îi  transformă în şoricei de laborator, şoricei care devin forţat scriitori, medici pentru a spulbera eşecurile mamei.

A doua categorie este reprezentată de măştile condamnate la ispita viciilor. Acestea, de obicei, consumă alcool la negru, sunt neglijente, îşi lasă copiii fără supraveghere, pornind în explorarea cluburilor de noapte sau a pivniţei vecinilor.

Din a treia categorie fac parte mamele, care zboară la muncă în străinătate şi uită să se întoarcă acasă, la copii. Ele cred că banii suplinesc toate nevoile micuţilor. Astfel, relaţia lor se rezumă la discuţiile rare de pe skype, care constau din tema banilor, starea vremii şi câteva îmbrăţişări virtuale..apoi, mamele revin la programul lor obişnuit: pasăre liberă în zbor. Apropo, aproape o mie de copii din cei 16.000 de minori, ai căror părinţi sunt plecaţi peste hotare, au fost victime sau au comis infracţiuni.

Lista măştilor e completată de femeile, care devin mame întâmplător. Aici apar două căi de soluţionare a problemei, cea mai răspândită, în Republica Moldova, fiind avortul. Conform unui studiu, realizat de către Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale Viitorul,  anual în Republica Moldova se întrerup aproximativ 15 mii de sarcini. Astfel, ţara noastră, intră în categoria ţărilor cu cel mai mare număr de avorturi, 365 la o mie de născuţi vii, iar numărul de avorturi printre minore, constituie 10% din totalul sarcinilor întrerupte. Minorele, totuşi, reprezintă un grup aparte. Dacă nu fac avort şi nu abandonează copiii, acestea le oferă o educaţie slabă. De mare filosofie nu este nevoie, pur şi simplu, un copil nu poate educa alt copil.

A doua cale de a scăpa din mrejele responsabilităţii, este abandonul. În RM, mamele îşi abandonează copiii pe la boxe de gunoi, pe la uşa unor oameni străini. Conform Biroului Naţional de Statistică, în medie, anual în Republica Moldova sunt abandonaţi în instituţii medicale şi rezidenţiale circa 400 de copii cu vârsta de până la  şase ani. Mai îngrozitor e că unele mame nu se opresc la abandon, dovadă este cazul de la Bălţi, din 15 februarie, în care o familie şi-a vândut copilul de două săptămâni unei nemţoaice.

Ultima categorie de măşti este cuprinsă de mamele, care, la o anumită etapă a vieţii, trec prin procese de conştiinţă, regretând că şi-au pierdut copiii din cauza unei prostii. Aceste mame stăpânesc iadul de la poarta raiului, pentru că greşelile de altădată vor rămâne o pată veşnică pe imaginea lor, o cicatrice răscolită zilnic de durerea din ochii copilului.

P.S. Da, mama mea este ideală!