INTERVIU// Diana Ciugureanu-Zlatan: ,,Prin poezie mă simt mai aproape de Dumnezeu”

• Ați lucrat  în calitate de reporter la Teleradio-Moldova. Cum v-a schimbat viața această experiență?
• Teleradio-Moldova mi-a făurit temelia în jurnalism. Am muncit mult, dar, din păcate, n-am fost remunerată pe măsură. Astfel, după 15 ani, m-am trezit fără casă, fără masă, cu un copil, divorțată a doua oară și fără salariu. Chiar de mi-a fost greu, am încercat permanent, să văd partea plină a paharului. Am învățat că jurnalismul reprezintă ochii și urechile publicului. La început nu înțelegeam acest lucru, pentru că nu aveam studii în jurnalism, iar acestea sunt indispensabile.
• În condițiile în care nu aveați studii în acest domeniu, cum ați ajuns să activați în calitate de jurnalistă la un post național de televiziune, apoi de radio?
• Jurnalismul înseamnă să fii luat în serios, să fii dezinhibat și liber. Mi-a fost interesant acest domeniu, chiar de visam să ajung cântăreață. Mă gândeam că dacă știu să scriu, voi reuși să mă afirm și-n jurnalism, mai ales că dețineam cel mai important instrument, limba română. Abia când m-am angajat, am înțeles ce înseamnă să faci un material informativ. Mie îmi era dificil, pentru că până atunci, realizasem doar texte artistice. Succesul, pe care ulterior l-am obținut, îl datorez colegilor mei, care m-au ajutat la început de drum și m-au învățat că materialul jurnalistic perfect e cel pe care îl va înțelege și bunica mea. Am muncit foarte mult ca, în final, să pot atinge propriul meu triumf al spiritualității.
• În 2005,  ați obținut Trofeul „Unda de Aur” pentru cel mai bun reportaj radiofonic, a cărui protagonistă a fost Maria Bieșu. Ce a însemnat pentru dvs această apreciere?
• În primul rând, acest trofeu a însemnat că cineva îmi recunoaște munca și meritul. Atunci am văzut că un om poate fi apreciat pentru valorile și calitățile sale, pentru profesionalism și muncă, nu pentru milioanele pe care le deține.

https://www.youtube.com/watch?v=mbe-FjlGsiQ

• La televiziune ați realizat emisiunile „Viața armatei”, „Vița fermecată”, iar la radio – rubrica „Agenda culturală”. Cum ați reușit să tratați teme atât de diferite?
• De când mă știu îmi place să vorbesc, să mă exprim, să descopăr pentru mine și pentru cei din jur. Am reușit, deoarece știam să mă joc cu frazele, cu forma cuvintelor, știam să le aleg pe cele potrivite și să le modelez. Știam să mă documentez, iar când deții și înțelegi  informația, o poți ușor transmite publicului. Mi-a reușit, pentru că eu dacă mă implic într-o activitate, ofer tot ce-i mai bun din mine, iar când fac acest lucru, mă înaripez și nu obosesc niciodată.
• În 2012 ați lansat placheta de versuri „Monolog în miraj”. Care poezie din creația personală reflectă viața dvs?
• Mă regăsesc în fiecare poezie de-a mea, în special în poezia ,,Iasomie”. Până la urmă, toate versurile  reflectă o etapă din viața mea, prin care este bine că am trecut și la care nu mai vreau să revin. Viața este o continuitate, iar fiecare poezie scrisă, fiecare cântec demonstrează acest lucru. Cântecul, care va rămâne întotdeauna cu mine, este cel în care mi-am spălat durerile, ,,Două lumi”, compus în 2000. Datorită creației, prin care mă purific, și datorită credinței, am trecut peste problemele de sănătate, inclusiv în perioada de jumătate de an, când am fost imobilizată la pat.

https://www.youtube.com/watch?v=1nulavc6Fu0

• Sunteți președinta-fondatoare a Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova. Care este importanța acestei organizații pentru dvs și pentru RM?
• Această organizație independentă are drept obiectiv promovarea culturii noastre, acordarea sprijinului scriitorilor din Republica Moldova pentru a-i motiva să scrie. Această uniune adună în jurul cuvântului, aproximativ, 160 de oameni frumoși, puri și profunzi, care seamănă credință și iubire. Printre membrii de onoare ai asociației sunt patru academicieni: Mihai Cimpoi,  Nicolae Dabija, Eugen Simion și Nicolae Breban.

• Ați fondat Asociația Cultural-Creștină ,,Poduri de Dor”, a cărei președintă sunteți. Ce doruri aveți dvs?
• Cultura este sora geamănă a credinței. De ea, de poezie, de cântec, sunt legate dorurile mele. Acestea formează trecutul, prezentul și viitorul meu. Totul a început de la Biblie. Aceasta a fost și este cartea mea de căpătâi, care mă ghidează în viață și care mă ajută să trec peste toate piedicile cu zâmbetul pe buze.

• Fiind îndrăgostită de vers, de cuvânt, adesea publicați poezii și texte în diverse reviste. Ce părere aveți despre sistemul Mass-Media din RM?
• Sistemul Mass-Media de la noi din țară necesită o reconstrucție, pentru că nu e echidistant, vrea doar să te supună, să te facă sclava lui, să te facă să te simți prost, slab și frustrat. Prin această dezarmonie am trecut la Teleradio Moldova, prin cenzură totală. Cuvântul român n-aveai voie să-l folosești, nici de ziua limbii, cu excepția dreptului de a  a pronunța numele Casei Limbii Romane. Totuși, nu pot scăpa de jurnalismul acesta minunat. Chiar am aderat la echipe de creație, am ajuns parte a redacției revistei ,,Origini Carpatice” de la Buzău, a revistei creștine „Orizonturile Bucuriei”, în care public și poezii. Public articole și-n alte surse. Mai nou, am realizat un material despre graficianul Iurie Brașoveanu, care va fi publicat în Literatura și Arta, după alte două articole, prin care am reușit să mă manifest la acest prestigios săptămânal românesc de la Chișinău.
• Cum este jurnalistul ideal, în viziunea dvs?
• Acela care are o pace și un echilibru interior, care ar reuși prin critică să contribuie la trezirea conștiinței oamenilor, a demnității lor, cel care ar transmite siguranța că am putea să ne făurim propriul destin și să fim gospodari la noi acasă. Un profesionist va ști cum să se adreseze populației, să atragă publicul prin produsul său,  să fie un luminător înțelept și să trezească setea fiecărui cetățean de a se afirma. Și nu în ultimul rând, un jurnalist adevărat va promova cele cinci stări ale lui Hristos: iubirea, recunoștința, binecuvântarea,  asumarea și acceptarea.
• Dvs vă încadrați în parametrii jurnalistului perfect?
• Nu voi înceta vreodată să cred că jurnaliștii sunt elita societății. Eu încerc să urmez calea acestei elite, a acestui jurnalist ideal, proiectat în mintea mea, pentru a putea contribui la bunăstarea  neamului, la reunirea malurilor prin cântec și prin poezie. Nu mă încadrez total în acești parametri, pentru că visul meu este altul, scena și muzica.
• Care sunt principiile dvs de viață la care n-ați renunța?
• Mereu mă vor însoți iertarea, uitarea relelor și depășirea demonilor interiori. Nu voi condamna și nu voi judeca oamenii din jurul meu, nu voi fi orgolioasă și nu voi oferi ajutor omului care nu-mi cere acest lucru. Asta m-a învățat munca mea de formare personală.
•  Adesea spuneți că fiica dvs, Mădălina, este criticul dvs cel mai sever. La ce vă referiți?
• Ea este persoana mea cea mai apropiată, omul în care pot avea încredere totală. Suntem foarte diferite, mai ales că ea își face studiile la contabilitate. Ea este atât de firavă și gingașă în societate, încât lumea zice că nu semănăm. Cei din jur îmi spun că eu sunt mai puternică, mai luptătoare, iar eu le răspund ironic că jurnalismul m-a stricat, m-a învățat să fiu ambițioasă, insistentă până la impertinență. Mădălina, care  are un suflet atât de curat, îmi face des observații și eu îi dau ascultare. Eu pot să-i răsplătesc grija ce mi-o poartă cu un sfat, să nu se complacă niciodată în ipostaza de victimă… Așa cum am făcut-o eu 15 ani, la Teleradio-Moldova.

• Cine este Diana Ciugureanu-Zlatan?
• O visătoare incurabilă, un om bun, ambițios și tenace, dar care are un pic de vedetism. Îmi place să fiu în centrul atenției, să mă iubească lumea. Pentru asta mă mobilizez, lucrez asupra mea, tind să fiu mai bună decât ieri. Iar la sfârșitul zilei, când mă retrag în locuința mea, mă transform într-un copil cuminte. Astfel, mă simt mai aproape de Dumnezeu.