Patru ani de război în Ucraina: frontul înaintează lent, pacea rămâne blocată între negocieri și ultimatumuri
La 24 februarie 2022, în zori, Rusia lansa invazia pe scară largă a Ucrainei. Patru ani mai târziu, conflictul intră în al cincilea an, iar pacea rămâne incertă, în pofida negocierilor intensificate și a presiunilor internaționale.
Președintele rus Vladimir Putin miza pe o campanie rapidă, dar ofensiva de tip „blitzkrieg” a eșuat. Potrivit analizelor publicate de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), Moscova a trecut ulterior la un război de uzură, cu avansuri lente și costuri umane uriașe.
Teritorii ocupate și pierderi masive
Datele centralizate de Global Conflict Tracker arată că Rusia controlează în prezent aproximativ 120.000 km², echivalentul a circa 20% din teritoriul Ucrainei, incluzând Crimeea și zone din Donbas ocupate înainte de 2022. De la invazie, forțele ruse au cucerit aproximativ 75.000 km².
În plan uman, bilanțul este dramatic. Conform CSIS, pierderile totale ale Rusiei – morți, răniți și dispăruți – ar ajunge la circa 1,2 milioane de militari. Estimările Forțelor Armate ucrainene indică peste 1,26 milioane de soldați ruși uciși. De cealaltă parte, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat într-un interviu pentru France 2 că aproximativ 55.000 de militari ucraineni au fost uciși, la care se adaugă numeroși dispăruți.
Războiul a provocat peste 53.000 de victime civile, 3,7 milioane de persoane strămutate intern și 6,9 milioane de refugiați.
Frontul: înaintări de metri pe zi
În 2024 și 2025, Rusia a continuat ofensiva în est și sud-est, cu progrese limitate. În zona Chasiv Yar, trupele ruse au avansat aproximativ 10 kilometri în aproape doi ani – o medie de 15 metri pe zi. În regiunea Harkov, ofensiva spre Kupiansk a înregistrat un ritm de circa 23 de metri zilnic.
În paralel, Ucraina a lansat în august 2024 ofensiva din Kursk, prima incursiune majoră pe teritoriul rus, capturând temporar 1.250 km². Moscova a reacționat prin mobilizarea a peste 50.000 de soldați. În noiembrie 2024 și ulterior, Kievul a intensificat atacurile cu drone asupra teritoriului rus, inclusiv asupra Moscovei și orașului Kazan.
Schimbarea conducerii militare de la Kiev – înlocuirea generalului Valerii Zalujni cu Oleksandr Sîrski, în februarie 2024 – a marcat o nouă etapă strategică, inclusiv retragerea din Avdiivka, considerată o victorie majoră pentru Rusia după Bahmut.
Negocieri fragile și presiuni internaționale
Revenit la Casa Albă în ianuarie 2025, președintele american Donald Trump a promis că va pune capăt războiului. Au urmat Summitul din Alaska (august 2025), discuții la Geneva și negocieri trilaterale la Abu Dhabi, la începutul lui 2026. Deși au fost convenite schimburi de prizonieri, divergențele majore persistă: statutul teritoriilor ocupate și garanțiile de securitate pentru Ucraina.
Între timp, „Coaliția de Voință”, lansată de Franța și Regatul Unit și reunită recent la Paris, și-a reafirmat sprijinul pentru Kiev și necesitatea unor garanții ferme de securitate. La reuniune au participat lideri europeni, inclusiv secretarul general al NATO, Mark Rutte, și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
Amenințarea nucleară și blocajul sancțiunilor
Pe fondul conflictului prelungit, Moscova a modificat doctrina nucleară și a reiterat că dezvoltarea triadei nucleare rămâne o prioritate strategică. În același timp, expirarea tratatului New START, la începutul lui februarie 2026, a lăsat Rusia și SUA fără un acord activ de control al armamentului nuclear.
În plan european, adoptarea celui de-al 20-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei este blocată de veto-ul Ungariei, potrivit șefei diplomației UE, Kaja Kallas, Budapesta condiționând sprijinul de reluarea tranzitului petrolului rusesc prin conducta Drujba.
La patru ani de la primele bombardamente, războiul din Ucraina a devenit o realitate cotidiană, cu fronturi care se mișcă în metri, nu în kilometri, și cu negocieri care avansează la fel de greu. Pacea rămâne, deocamdată, un obiectiv negociat, dar încă neatins.
