Octavian Iachimovschi, după 14 ani de activitate la Procuratura Anticorupție: „Am simțit că dau cu piciorul în căldările cu apă pe care le car”

Adrian Sirbu

Fostul șef-adjunct al Procuraturii Anticorupție, Octavian Iachimovschi, și-a încheiat oficial activitatea de procuror, după 14 ani în sistem. Anunțul a fost făcut de acesta printr-o postare pe rețelele de socializare, în care a explicat motivele plecării și a tras un semnal de alarmă privind lipsa de susținere reală pentru instituția pe care a reprezentat-o.

Am decis că ajunge, am înțeles că am făcut tot ce am putut și sper sincer ca alții să facă mai bine. Am luat această decizie la începutul lunii iunie, atunci când am primit notificarea de la comisia de vetting prin care am fost informat că nu există dubii privind integritatea mea etică și financiară”, a scris Iachimovschi, subliniind că a plecat nu din cauza sistemului de evaluare, ci pentru că nu mai vedea un impact real al muncii sale în consolidarea independenței justiției.

Fostul procuror a rememorat anii petrecuți în cadrul PA, vorbind despre sacrificiile făcute: nopți petrecute în mașină, zile de sărbătoare la serviciu, dar și despre colegii pe care îi consideră „devotați, integri și dedicați Republicii Moldova”.

Am avut un sentiment în ultima perioadă că cineva dă cu piciorul în căldările cu apă pe care le car. Totuși au fost 14 ani pe care nu îi regret nici măcar un minut”, a mărturisit el.

Iachimovschi a atras atenția asupra faptului că instituția are nevoie de mai multă înțelegere și sprijin din partea societății:

Procuraturii Anticorupție îi lipsesc multe lucruri, dar cel mai mult atenția, analiza și susținerea voastră. E trist să auzi că ceea ce face PA este mult apreciat în afara țării și mai puțin aici. Fiecare angajat din PA este o investiție, foarte mică de altfel – mai puțin de un euro pe an pentru fiecare cetățean.”

El a încurajat oamenii să critice instituția atunci când este cazul, dar să o facă obiectiv: „Critica bună și corectă nu este o supărare pentru foștii mei colegi, ci un stimul de a face mai bine”.

La final, Iachimovschi a mulțumit tuturor celor care i-au transmis gânduri bune: „Vorbele bune necesită curaj, ca și cele rele de fapt. În rest… gânduri bune, vorbe bune, fapte bune”.