16 ani de la 7 aprilie 2009 – Ziua care a schimbat Moldova, dar n-a găsit vinovați
Astăzi se împlinesc 16 ani de la una dintre cele mai tensionate și dramatice zile din istoria recentă a Republicii Moldova: protestele din 7 aprilie 2009. Ce a început ca un protest pașnic al tinerilor împotriva guvernării comuniste s-a transformat rapid într-un coșmar colectiv, cu violențe, rețineri abuzive, tortură și o justiție care, și după atâția ani, continuă să eșueze în a identifica și sancționa responsabilii.
În dimineața zilei de 6 aprilie 2009, mii de tineri au ieșit în stradă, nemulțumiți de rezultatul alegerilor parlamentare din ziua precedentă, câștigate de Partidul Comuniștilor al lui Vladimir Voronin. Suspiciunile de fraudă electorală au aprins scânteia. A doua zi, pe 7 aprilie, Piața Marii Adunări Naționale s-a transformat într-un câmp de confruntare.
Parlamentul și Președinția, cuprinse de flăcări
Violențele au escaladat brusc. Clădirile Parlamentului și Președinției au fost vandalizate și incendiate de către grupuri de provocatori, în timp ce protestatarii pașnici încercau să se distanțeze de haos. Mai mulți polițiști au fost răniți, iar ordinea publică a fost complet destabilizată. Pagubele materiale au fost estimate de autorități la peste 146 de milioane de lei.
Teroare în comisariate și moartea lui Valeriu Boboc
Răspunsul forțelor de ordine a fost unul brutal. Cel puțin 600 de tineri au fost reținuți, unii dintre ei fiind torturați în comisariate, în așa-numitele „coridoare ale morții”. Amnesty International a documentat tratamente inumane aplicate de poliție: lipsa accesului la apă și hrană, detenție fără mandat, bătăi sistematice și lipsa unei justiții echitabile.
Un simbol tragic al acestor zile a rămas Valeriu Boboc, tânărul care a murit în Piață și a cărui moarte a fost inițial mușamalizată de autorități. Ulterior, decesul său a fost recunoscut oficial, iar statul a fost obligat să-i despăgubească familia. Rămân însă suspiciuni că și alți tineri ar fi pierit în acele zile negre, fără ca aceste cazuri să fie elucidate.
Justiție întârziată sau inexistentă
După proteste, Procuratura Generală a pornit zeci de dosare penale. Cu toate acestea, puține au ajuns la o finalitate clară, iar cei care au ordonat abuzurile nu au fost trași la răspundere. Doar 11 cauze au fost pierdute de statul moldovean la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO), alte 12 au fost soluționate prin recunoașterea vinei de către Guvern, care a plătit despăgubiri de peste cinci milioane de lei.
Pe rolul Curții de la Strasbourg se află încă plângeri depuse de victimele represiunilor, iar nota de plată pentru Moldova riscă să crească. Totul din cauza incapacității – sau lipsei de voință – a instituțiilor interne de a investiga eficient evenimentele din acele zile.
Un moment de cotitură, dar cu un preț dureros
Protestele din aprilie 2009 au dus, în cele din urmă, la schimbarea puterii politice. Comuniștii au fost înlăturați, iar Moldova a intrat pe o traiectorie europeană, cu pași mici, dar vizibili. Cu toate acestea, mulți dintre tinerii care au ieșit atunci în stradă au plătit cu sănătatea, cu libertatea sau cu viața.
La 16 ani distanță, răspunsul la întrebarea „Cine poartă vina pentru 7 aprilie?” rămâne învăluit în ceață. Justiția tace. Clădirile au fost renovate, dar rănile morale ale unei generații rămân deschise.
