17 ani fără Grigore Vieru: cum a marcat poetul literatura și lupta pentru limba română
Se împlinesc astăzi 17 ani de la dispariția lui Grigore Vieru, una dintre cele mai puternice și recognoscibile voci ale literaturii române din Basarabia, poetul care a transformat poezia într-o formă de rezistență și identitate națională.
Grigore Vieru s-a stins din viață pe 18 ianuarie 2009, la vârsta de 73 de ani, în urma unui grav accident rutier produs în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, pe traseul Chișinău–Hâncești, în apropierea localității Dănceni. Poetul se întorcea de la Cahul, unde participase la o manifestare culturală dedicată lui Mihai Eminescu. Transportat în stare critică la Spitalul de Urgență din Chișinău, Vieru a murit două zile mai târziu, în urma unui stop cardiac.
Înmormântarea a avut loc pe 20 ianuarie 2009, la Cimitirul Central din Chișinău, de pe strada Armenească. Ziua a fost declarată doliu național, iar drapelele de stat au fost coborâte în bernă, în semn de omagiu pentru poetul care a marcat decisiv conștiința culturală și civică a Republicii Moldova.
Născut la 14 februarie 1935, în satul Pererâta, pe malul Prutului, în actualul raion Briceni, Grigore Vieru a debutat editorial în 1957, cu poezie pentru copii. Recunoașterea literară a venit odată cu volumul „Numele tău” (1968), prefațat de Ion Druță. Un loc aparte în creația sa îl ocupă „Albinuța”, abecedarul apărut în 1970, realizat împreună cu Spiridon Vangheli și ilustratorul Igor Vieru, carte devenită simbol pentru educația mai multor generații.
Poezia lui Vieru a depășit granițele paginii scrise, transformându-se în cântec. Versurile sale au fost puse pe muzică și interpretate de artiști consacrați, iar poetul a semnat texte pentru proiecte culturale importante, inclusiv pentru filmul muzical „Maria Mirabela”. În 1988, pentru contribuția sa la literatura pentru copii, Grigore Vieru a fost distins cu Diploma de Onoare „Hans Christian Andersen”.
La sfârșitul anilor ’80, Grigore Vieru s-a afirmat și ca figură centrală a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia. Deputat în Sovietul Suprem de la Chișinău și unul dintre organizatorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989, poetul a fost implicat activ în procesul de adoptare a limbii române ca limbă oficială și în revenirea la grafia latină.
Memoria sa este onorată și astăzi: în februarie 2010, bustul lui Grigore Vieru a fost instalat pe Aleea Clasicilor din capitală. În octombrie 2024 s-a stins din viață și soția sa, Raisa Vieru, cea care a contribuit constant la păstrarea și promovarea moștenirii poetului, prin volumele de omagiu „Un discipol al lui Orfeu” și „Omul duminicii”.
