Tariful gazelor naturale pentru consumatorii din R. Moldova se majorează până la 15,50 lei pentru un metru cub (fără TVA) sau 16,74 de lei, cu TVA. Preț…
Actualizat acum 3 ore
S-au împlinit 18 ani de la decizia Curţii Europene pentru Drepturile Omului, în cazul grupului Ilaşcu. Potrivit hotărârii, se recunoaştea implicarea Rusiei în războiul de la Nistru, din 1992 şi erau aduse argumente că regimul separatist este creaţia Moscovei. Experţii de la Chişinău spun că hotărârea a pus bazele jurisprudenţei în cauzele transnistrene. Tot ei spun că e nevoie de mai multă implicare din partea autorităţilor pentru ca drepturile omului în stânga Nistrului să fie cu adevărat respectate.
Procesul Grupului Ilașcu s-a desfășurat între 21 aprilie şi 9 decembrie 1993. După un simulacru de judecată, ei au fost condamnați. Ilie Ilașcu a fost condamnat la moarte prin împușcare, pedeapsă comutată in detenție politică dură. El a fost transferat în custodia autorităților de la Chișinău în 2001.
Cazul „Ilașcu și alții versus Republica Moldova și Federația Rusă” s-a judecat la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg mai bine de patru ani.
În 2004, CEDO a dat câștig de cauză reclamanților. Curtea a constatat că persoanelor arestate le-au fost încălcate drepturile la corespondență și viața privată, la libertate, precum și că au fost supuși la rele tratamente. CEDO a mai încriminat, în premieră, în sistemul juridic international, responsabilitatea Federației Ruse în conflictul transnistrean din 1991-1992.
S-a mai constatat că, de-a lungul conflictului, conducătorii ruși au susținut în declarațiile lor autoritățile separatiste, iar autoritățile ruse au contribuit atât militar, cât și politic la crearea unui regim separatist în regiunea transnistreană, regiune care face parte din teritoriul Republicii Moldova.
„Cauza Ilascu este prima hotărâre ale Curţii Europene care a pus bazele acestei jurisprudenţei în cauzele transnistrene. Republica Moldova cand a aderat la Convenţia Europeană nu şi-a asumat respectarea drepturilor omului în stânga Nistrului iar caând a fost examinată cauza Ilaşcu, Curtea a spus foarte clar, această rezervă a Republicii Moldova nu este validă, deoarece chiar dacă nu ai un control efectiv trebuie să depui maxim efort pentru a proteja drepturile omului în acest teritoriu. În aceeaşi cauză, Curtea a dezvoltat conceptul de obligaţii pozitive. Asta înseamnă câ atat RM cât şi Federaţia Rusă trebuie să depună maxim efort”, a declarat Pavel Cazacu, avocat, Asociaţia Promo-Lex
Eliberarea lui Ilie Ilașcu a fost pe 5 mai 2001. Alexandru Leşco a fost eliberat în iunie 2004, după expirarea termenului de 12 ani. Andrei Ivanţoc a fost eliberat la 2 iunie 2007, după 14 ani de puscarie. Tudor Petrov Popa a fost eliberat la 4 iunie 2007, tot după 14 ani. După cazul Ilaşco, au urmat alte zeci de cazuri depuse la CEDO pentru încălcarea drepturilor omului în regiunea transnistreană.
„Hotărârile Curtii sunt importante dar la fel de importante este să monitorizăm situaţia omului după pronunţarea Curţii. Practic nimeni nu este tras la răspundere pentru faptele ilegale.Federaţia Rusă şi anterior ignora acest aspect, nu ne rămâne decât să punem presiune pe instituţiile Republicii Moldova pentru că au fost situaţii anteroare când Republica Moldova nu a făcut suficient fie chiar a participat la încălcarea drepturilor omului. În ultimii 4-5 ani situaţia drepturilor omului se înrăutăţeşte zilnic”, a precizat avocatul Pavel Cazacu.
