Ion şi Doina Aldea Teodorovici au unit prin piesele lor ambele maluri ale Prutului. Cele două inimi gemene trăiesc şi astăzi, datorită creaţiei, dar şi familiei care le păstrează vie amintirea.
Soții Ion și Doina Aldea Teodorovici au fost primii în Moldova anilor 90 care au cântat despre limba română și Eminescu.
Artiştii au susţinut sute de concerte pe scenele de la Chişinău şi Bucureşti, unde au fost foarte îndrăgiţi, iar piesele lor erau cântate la unison. La sfârşitul anilor 1980, Ion şi Doina au devenit simbolul Mişcării de Eliberare Naţională.
La 27 August 1991, Ion și Doina Aldea Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: „Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre”.
În mai 1992, împreună cu poeții Grigore Vieru și Adrian Păunescu, au cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. S-au aflat la o distanță de circa 300 de metri de tancurile și lunetele inamicilor.
Ion Aldea-Teodorovici a scris peste 300 de cântece patriotice, lirice, și pentru copii. Cele mai cunoscute piese a marilor artiști până în ziua de astăzi sunt: „Maluri de Prut”, „Suveranitate”, „Eminescu”, „Trei Culori”, „Limba română”, „Pentru ea”, „Reaprindeți candela”.
Ion şi Doina Aldea-Teodorovici s-au stins din viaţă în urma unui cumplit accident rutier, în noaptea de 29 spre 30 octombrie, 1992.