33 de ani fără Ion și Doina Aldea-Teodorovici – glasurile care au unit inimile românilor de pe ambele maluri ale Prutului
În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, la doar 49 de kilometri de București, două dintre cele mai iubite voci ale renașterii naționale românești, Ion și Doina Aldea-Teodorovici, și-au pierdut viața într-un tragic accident rutier produs în apropierea localității Coșereni. Moartea celor doi artiști a fost percepută drept o pierdere ireparabilă nu doar pentru Basarabia, ci pentru întreaga lume românească.
Ion avea 38 de ani, iar Doina doar 33. Mașina în care se aflau, un Opel condus de un cetățean ucrainean, s-a izbit violent de un copac. Cei doi soți, aflați pe bancheta din spate, au fost prinși între fiarele contorsionate – Ion a murit pe loc, iar Doina s-a stins pe drum spre spital. În urma lor a rămas fiul lor, Cristofor, orfan la doar 10 ani.
Tragedia a stârnit valuri de durere și de neîncredere. De-a lungul anilor, au apărut numeroase ipoteze legate de cauzele accidentului, unele voci – printre care și poetul Grigore Vieru – vorbind despre posibilitatea unui act premeditat. Cu toate acestea, ancheta oficială a fost închisă, cazul fiind catalogat drept un nefericit accident rutier.
Ion și Doina Aldea-Teodorovici au fost simboluri ale renașterii naționale de la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, printre primii artiști din Republica Moldova care au avut curajul să cânte despre limba română, identitatea națională și unitatea neamului. Melodii precum „Eminescu”, „Suveranitate”, „Maluri de Prut”, „Pentru ea” sau „Trei culori” au devenit imnuri ale românismului și ale speranței de reîntregire.
În august 1991, după ce au cântat în fața a sute de mii de oameni la Marea Adunare Națională din Chișinău, cei doi artiști au urcat pe scena Festivalului de la Mamaia, unde Doina a rostit cuvintele care aveau să rămână în istorie:
„Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre.”
Astăzi, la 33 de ani de la moartea lor, scriitori, artiști și admiratori s-au reunit la monumentul „Recviemul Dragostei” din Chișinău pentru a depune flori, a aprinde lumânări și a asculta melodiile care au marcat epoca redeșteptării naționale.
Înmormântarea lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici a avut loc la 3 noiembrie 1992, la Cimitirul Central Ortodox din Chișinău. A fost una dintre cele mai impresionante manifestații populare de după proclamarea independenței Republicii Moldova.
Moștenirea lor artistică și idealurile pentru care au trăit continuă să inspire generații întregi de români. Ion și Doina Aldea-Teodorovici rămân simboluri ale dragostei de neam, ale demnității și ale unității românești.
