Creştinii ortodocşi marchează Înălţarea Sfintei Cruci. Ce semnificaţii are sărbătoarea
Creştinii ortodocşii marchează pe 27 septembrie cea mai veche şi importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci. Ziua Crucii aminteşte de un moment semnificativ din viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.
În ajunul unei lupte împăratul Constantin a avut o viziune: în plină zi, pe cer a apărut o cruce formată din stele, însoţită de inscripţia „Prin acest semn vei învinge”. După victorie, împăratul Constantin a trimis-o pe mama sa, Elena, să descopere crucea pe care a pătimit Mîntuitorul Hristos. La Ierusalim, aproape de Golgota, împărăteasa Elena a descoperit crucea. Patriarhul Macarie a înălţat-o deasupra amvonului în Biserica Învierii din Ierusalim. De atunci, în fiecare an, pe această dată este cinstită Ziua Înălţării Sfintei Cruci.
Ziua Crucii, aşa cum se numeşte sărbătoarea în popor, este cinstită prin post şi praznice. Se posteşte pentru sănătatea familiei, pentru spor şi pentru bunăstarea gospodarilor. Credincioşii sfinţesc la biserică ulcele noi pline cu miere şi lapte; de toarta căniţelor ei leagă cîte un fir de aţă roşie, iar fiecare cană este acoperită cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de pomană săracilor, în memoria rudelor decedate.
Conform tradiţiilor creştine, în această zi nu se mănâncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea. Totodată, această dată vesteşte că vara s-a sfârşit şi toamna îşi intră în drepturi.
Poporul crede, că la Ziua Crucii de toamnă intră în pămînt şerpii, şopîrlele şi alte vietăţi mărunte. Se mai spune, că pământul „se închide” nu numai pentru vietăţi, ci şi pentru plante. După sărbătoarea aceasta plantele încep a se usca.
Conform tradiţiei bisericeşti în amintirea evenimentului important, în ajunul sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci, după vecernie, se scoate din altar în mijlocul bisericii simbolul Crucii Mîntuitorului, împodobită cu flori spre închinarea creştinilor. De aceea în Ziua Crucii de Toamnă sunt duse la biserică tot felul de flori – vîzdoage, busuioc etc. care se pun împrejurul Sfintei Cruci. După ce sînt sfinţite se împart creştinilor, pentru că se cred bune de leac.
