Interviu în EXCLUSIVITATE cu scriitoarea Corina Bezdîga- tânăra #bolnavădedor

Cum ai descrie OMUL Corina în câteva cuvinte?

Un om sensibil, încăpăţânat şi al naibii de romantic.

Atunci când te gândești la copilăria ta, ce îți amintești?

Îmi amintesc că şi atunci scriam poezii doar că aveau un caracter mai copilăresc, eram pasionată de limbi străine şi de literatută.

Povesteşte-mi mai multe despre mirosul adolescenţei, relaţia ta cu părinţii?

Pentru tata am fost cel mai important omuleţ din lume, am avut o relaţie deosebită, am fost febleţea lui. Iar atunci când a decedat a fost o pierdere enormă pentru mine şi de aceea nimeni niciodată nu o să poată să îmi umple acest gol. Iar mama mă susţine în tot ceea ce fac şi nu o să-mi reproşeze niciodată nimic, nici de carte nu o sa-mi reproşeze că ar fi una prea îndrăzneaţă. Ea doar se bucură, plânge de fericire, iar acum e mândră de mine. Părinţii mei au trăit 47 ani împreună şi nu s-au despărţit nici o zi, au avut o relaţie specială.

Ce apreciezi la oamenii care te înconjoară?

Apreciez sinceritatea în primul rând, pentru că eu sunt destul de sinceră, sensibilă şi naivă. Însă, dacă unele persoane aleg să-mi facă rău mie în vreun fel e problema lor şi cred că e o pierdere de timp, pentru mine lucrurile urâte, insensibile şi rele sunt o pierdere de timp, adică în acel timp pot să fac atât de multe lucruri bune pentru mine, de ce mi-aş pierde timpul să fac lucruri rele pentru cineva?

Apreciez ca oamenii de lângă mine să fie sinceri în primul rând, buni la suflet, să mă ajute când am nevoie, pentru că şi eu o voi face la fel.

Zi-mi ceva ciudat despre tine. Lucruri care nu îţi plac spre exemplu?

Sunt ciudată şi cu asta mă mândresc. Vorbesc prea mult şi când am ceva de spus trebuie să îmi termin ideea şi să fiu lăsată să vorbesc chiar dacă sunt în contradicţie cu altcineva.

Unde crezi că greşesc fetele cel mai frecvent într-o relaţie?

Cred că imaturitatea, gelozia, copilăriile, neîncrederea îţi omoară încet, încet relaţia (o spun din propria experienţă). Când ajungi să înţelegi asta, eşti o femeie care merge drept cu capul sus şi care poate să îşi ţină bărbatul lângă ea, fără alte probleme şi atunci nu ai cum să dai greş. Iubirea trebuie să existe mereu.

Dai undă verde componentei materiale sau celei spirituale?

Accent pun pe lucrurile simple făcute din suflet, în ciuda faptului că în unele poezii sunt specificate vinurile scumpe, iubirea ca un lux, parfumuri Dior sau Chanel, pantofi Louboutin. Vinurile scumpe nu sunt cele care costă o avere, sunt cele care oricât de ieftine ar fi devin speciale când le împarţi cu omul potrivit. Pantofii şi parfumurile sunt doar un laitmotiv în versurile mele, femeilor le place asta, dar nu asta defineşte fericirea.

Cât despre concertele de jazz şi pian… nu sunt atât de scumpe, ni le putem permite în schimbul banilor aruncaţi prin cluburi sau evenimente care nu ne îmbogăţesc cu nimic.

Care este cel mai important sfat primit vreodată?

Tata mi-a zis: „Să îţi doreşti ca toată lumea din jurul tău să fie bine, aşa o să fii şi tu bine”.

Totuşi de 7 ani locuieşti la Braşov. Ce te-a motivat să faci lansarea aici, în Republica Moldova şi nu acolo?

M-au motivat doi bărbaţi – Călin şi Roman. Sunt nişte băieţi minunaţi care m-au găsit şi care au avut încredere în mine. Nu exagerez cu nimic când zic asta, pentru că ei chiar au avut încredere oarbă în mine, au muncit mult, pentru că eu fiind acolo la Braşov nu pot să zic că am făcut atâtea eforturi câte au făcut ei aici la Chişinău. Au pregătit totul până la cele mai mici detalii şi pentru mine asta e foarte important. Am vorbit cu ei în fiecare zi pe internet şi îi vedeam cu câtă pasiune şi cu câtă încredere fac proiectul acesta pentru mine, pentru noi toţi.

Mai apoi l-am cunoscut pe Herbert Schiesser care ne-a ajutat şi s-a implicat foarte mult în acest proiect, omul căruia îi mulţumim şi cu care sperăm să ajungem la o colaborare mult mai intensă.

La Braşov te vor încerca aceleaşi emoţii ca şi la Chişinău ?

Aici au fost emoţiile foarte mari, pentru că era mama în sală, erau câţiva oameni care mă cunoşteau de mică, era prima lansare, era ţara mea. Neaşteptat a fost evenimentul acesta pentru mine, a fost o surpriză, totul s-a întâmplat timp de o lună. Îţi dai seama că la mine a fost o învălmăşeală de emoţii, sentimente şi trăiri. Iar la Braşov va fi mai relaxat, acolo am într-adevăr mai mulţi prieteni ca aici.

La Chişinău au fost mulţi necunoscuţi care au venit pentru cartea mea, acolo mulţi vor veni pentru mine şi prietenia care ne leagă. Desigur că, şi acolo am cititorii mei care aşteaptă cartea asta. Dar emoţiile vor fi mai mici cu siguranţă.

Ţi-a fost măcinat sufletul de dorul cuiva?

Hmm…Da, dar cred că e normal, cred că toată lumea suferă, dar nu toată lumea recunoaşte. Eu recunosc că am suferit de mai multe ori de dorul cuiva şi nu vorbesc doar de dorul iubirii. Mereu voi suferi de dorul tatălui, am suferit fiind plecată devreme de acasă, de dorul mamei, mi-e dor de sora şi fratele meu care sunt departe, pentru că din păcate viaţa nu ne ţine împreună. Suntem trei copii şi suntem toţi împărţiţi prin ţări diferite şi atunci dorul de familie e prezent mereu, e un dor accentuat în viaţa mea. Cât despre dragoste, DA şi în dragoste am fost “Bolnavă de dor” de câteva ori, m-am îndrăgostit şi eu ca fiecare om. Vezi că aici, în cartea mea se reflectă dorul meu şi atunci îţi dai seama la ce intensitate l-am trăit .

Ce mesaj le-ai transmite oamenilor care te urmăresc şi îţi apreciază sinceritatea şi simplitatea ta?

Le mulţumesc că sunt şi că ei mă fac să fiu.

LiberTV îţi mulţumeşte pentru acest interviu sincer. Succese mari în continuare!