Maestrul Eugen Doga a trecut la cele veșnice. Ministerul Culturii: “A plecat să compună muzică pentru îngeri”

Adrian Sirbu • 3 iunie 2025

Republica Moldova și întreaga lume culturală sunt în doliu. Compozitorul Eugen Doga, unul dintre cei mai iubiți și respectați artiști ai neamului nostru, a încetat din viață astăzi, într-o tristă zi de vară, la vârsta de 88 de ani. Anunțul a fost făcut de Ministerul Culturii al Republicii Moldova, care i-a adus un omagiu emoționant: „A plecat în tăcerea cerească cel care ne-a făcut cunoscuți în lume prin muzica sa nepământeană, vibrând între Eminescu și lacrimă, între vals și eternitate.”

Născut pe 1 martie 1937, în satul Mocra, de pe malul stâng al Nistrului, Eugen Doga și-a dedicat întreaga viață muzicii. A fost compozitor, profesor, orchestrator și mentor pentru generații întregi de artiști. De la corul copiilor orfelinatului până la cele mai mari scene ale lumii, creația sa a dus mesajul sensibilității, nobleței și armoniei moldovenești dincolo de hotare.

A compus peste 200 de coloane sonore pentru filme și spectacole de teatru, lucrări simfonice, lieduri, romanțe, dar și valsuri nemuritoare. Cel mai cunoscut dintre ele – Valsul din filmul „Gingașa și tandra mea fiară” – este considerat de UNESCO una dintre cele patru capodopere muzicale ale secolului XX. Acest vals a fost interpretat la ceremonii internaționale și a intrat în memoria colectivă a milioane de oameni.

În ciuda succesului internațional, Maestrul Doga a rămas mereu un om simplu și apropiat de oameni. A continuat să participe la întâlniri cu elevii din întreaga țară, iar generozitatea sa spirituală a făcut din fiecare întâlnire o lecție de viață și de artă.

„Familia este portul meu originar”, spunea deseori Maestrul. Soția sa, Natalia, i-a fost sprijin de nădejde, iar fiica sa, Viorica, îi duce mai departe moștenirea artistică în lumea filmului documentar.

Eugen Doga nu a fost doar un simbol al muzicii moldovenești, ci un artist universal, o punte sonoră între clasic și contemporan, între inimă și cosmos. A fost decorat, aplaudat și iubit, dar a rămas mereu fidel esenței sale: muzica.

Astăzi, când notele lui plutesc în aer și amintirea sa ne învăluie în tăcere, Republica Moldova îi spune cu durere, dar și cu profundă recunoștință: Drum lin, Maestre! Muzica ta va rămâne veșnică.