Transnistria în ochii presei internationale. Șomaj, presiuni și amenințări din partea KGB-ului de la Tiraspol

Când este întrebată cum se simte trăind în Transnistria, Maria Sakalova, care are 24 de ani, devine iritată. „Vreau ca oamenii să vină aici și să vadă cum este țara”, ripostează ea.

Născută în 1992, Sakalova face parte dintr-o generație care știe doar de „statul” Transnistria, un teritoriu creat în 1990 din cenușa URSS-ului și care este oficial sub controlul autorităților moldovenești, dar care de facto este independent și susținut financiar de Rusia. Singurul ei vis este ca independența Transnistriei să fie în sfârșit recunoscută și este disperată după faptul ca să poată călători liber cu pașaportul transnistrean, documentul de identitate care până în prezent nu-i oferă dreptul de a trece hotarele. „Femeie tânără cu ochi albaștri și păr lung, Sakalova pare a fi hotărâtă și sigură de sine. Ea putea să-și facă studiile peste hotare, fiind o studentă care a obținut rezultate excelente la Litere, așa cum au făcut toți prietenii ei”, menționează autoarea materialului publicat de „Equal Times”, Julia Beurq.
Maria vrea să dezvolte Transnistria pe banii UE.Potrivit sursei citate, Maria a început anul trecut să cultive căpșune pe care le vinde pe piața locală. Ea nu ar fi reușit să-și lanseze propria afacere fără cei 5.000 de euro oferiți de Uniunea Europeană, prin intermediul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).
Potrivit equaltimes.org, tinerii care află că diplomele obținute nu au nicio valoare părăsesc regiunea, ajungând în Rusia sau pe malul drept al Nistrului, singurele destinații unde sunt primiți. „Dar fenomenul migrației nu este observat doar în rândurile tinerilor. Între 1989 și 2014, populația Transnistriei s-a redus de la 750.000 la 450.000 de locuitori, majoritatea plecând din regiune din cauza imposibilității de a-și găsi un loc de muncă”, notează sursa citată.

Situația Mariei este similară cu cea a lui Anton Poliakov, un fotograf de 26 de ani, care a ales să rămână în Transnistria și este convins că toți cei care au plecat din regiune se vor întoarce în curând, „deoarece nu sunt fericiți acolo”. „Când am fost în deplasare în Sankt-Petersburg tot ce îmi doream era să revin acasă. Este patria mea, aici sunt prietenii mei și suntem înconjurați de natură. Chiar simt că locul meu este aici”, a afirmat tânărul.

Anton fotografiază tinerii din sate. Imaginile sale pline de banalitate și dor arată că aceștia au o viață cu un viitor mai sumbru decât cei care trăiesc în orașe. Astfel, băieții de la țară au doar două opțiuni pentru a-și asigura sursa de venit pentru traiul de fiecare zi: ori se înrolează fie în „armata transnistreană”, fie în cea rusească sau muncesc în agricultură.

Șomaj și presiuni asupra societății civile!
Presa internațională menționează în acest context că rata oficială de șomaj este de 3,4%, însă este departe de a fi corectă din cauza că nu sunt luați în considerare cei care au migrat, iar experții spun că șomajul a continuat să crească în ultimii ani din cauza crizei economice. În același timp, opțiunile pentru femei sunt la fel de limitate: să devină tinere mame, să-și facă studiile la Tiraspol sau să lucreze în filialele companiei „Sheriff”, care deține monopolul în regiune.

Autoarea materialului spune că mulți din Transnistria declară că vor pleca într-o zi. Și Alexandra Telpis, care activează în cadrul unui ONG, fondat de Cehia, este convinsă de acest lucru. Ea le-a spus ziariștilor străini despre cum autoritățile autoproclamate ale Tiraspolului îi califică pe reprezentanții societății civile drept „agenți străini” și că are impresia că este monitorizată în permanență. „Mulți mă întreabă de ce nu plec în Europa dacă sunt româncă. Totuși, atât timp cât nu-mi vor bloca activitatea, voi rămâne”, a declarat Alexandra.

Amenințări din partea KGB-ului de la Tiraspol

Și Carolina, o fotografă de 21 de ani, susține că simte aceleași presiuni din partea administrației ilegale a Transnistriei, după ce a realizat mai multe poze care arată problemele cu care se confruntă comunitatea LGBT din regiune. A fost nevoită să-și anuleze expoziția de fotografii după ce KGB-ul de la Tiraspol i-a amenințat familia și prietenii. Alexandra a mai spus că se teme că nu i se va permite să treacă granița pentru a-și finaliza studiile în medicină. În pofida faptului că are pașaport rusesc, ea încă nu poate să decidă unde vrea să plece.

„În Rusia este mai multă libertate decât în Transnistria, dar mai puțină decât în Europa”, a menționat tânăra.

Pe Ghenadie Cornițel jurnaliștii l-au găsit „într-un bar decorat în stilul sărbătorii Halloween, cu un pahar de vin în mână, explicând că a lansat, în mare parte din cauza plictiselii, o pagină dedicată Transnistriei pe o rețea de socializare din Rusia, care are acum 35.000 de membri”. Ghenadie a declarat deschis că trei moderatori înlătură de pe această pagină mesajele care critică regimul de la Tiraspol sau cheamă lumea la proteste.

Transnistria este într-un impas care nu poate fi depășit

Cornițel mărturisește că alegerile care l-au adus pe Vadim Krasnoselski la conducere nu vor schimba multe în regiune. „Aș vrea să rămân aici și să nu fiu nevoit să plec, dar dacă ar fi stabilitate. Transnistria este în impas de 26 de ani și nu văd cum acesta ar putea fi depășit”, a conchis tânărul.

Menționăm că Vadim Krasnoselski, care a obținut circa 70% din voturi la „alegerile prezidențiale” din 11 decembrie, pledează, ca și predecesorul său, Evgheni Șevciuk, pentru apropierea de Rusia și recunoașterea independenței Transnistriei față de Republica Moldova.