(VIDEO) 1 aprilie – 83 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă, când armata sovietică a ucis mii de români
Se împlinesc astăzi, 1 aprilie, 83 de ani de la Masacrul de la Fântâna Albă, unul dintre cele mai tragice evenimente din istoria românilor. La 1 aprilie 1941, chiar în zi de Paște, trupele sovietice au executat fără milă un număr de aproximativ 3 000 de civili români, locuitori de pe Valea Siretului, care încercau să se retragă din Bucovina de Nord, anexată de ruși, pe teritoriile României. Tragicul episod din istoria națională este numit și „Katyn-ul românesc”.
În 1940, România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice Basarabia și Bucovina de Nord. Fântâna Albă este localitatea de frontieră în care în ziua de 1 aprilie 1941 trupele NKVD au masacrat aproape 3000 de oameni. Aveau o singură vină: erau români și își doreau să treacă și să trăiască în România.
Refuzând să devină cetățeni sovietici, aceștia au pornit, în coloane organizate, spre frontiera de pe râul Siret, spre a se repatria în ţara-mamă. Oamenii au format o coloană pașnică de peste 3 000 de persoane ce purtau steaguri albe şi tricolore cu însemne religioase – icoane, prapuri şi cruci din cetină. La doar doi kilometri de granița română, în poiana de la Varniţa, aproape de punctul numit Fântâna Albă, grănicerii Armatei Roşii, urmând un scenariu macabru, au deschis focul continuu al mitralierelor asupra coloanei de români, omorând pe capete copii, femei, bătrâni. Cei care, totuși, au reușit să supraviețuiască au fost urmăriţi şi ucişi. După masacru, răniţii au fost îngropaţi de vii, alături de cei deja morţi, într-o serie de gropi comune pregătite special pentru acest scop.
Numărul exact al morţilor măcelului de la Fântâna Albă nu este nici astăzi cunoscut și probabil nu se va mai afla vreodată.
După masacru a fost declanșată o operațiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13 000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan. Au supraviețuit puțini.
Ca rezultat al emigrărilor, deportărilor și asasinatelor, populația românească a regiunii Cernăuți a scăzut cu 75 000 de persoane între recensământul românesc din 1930 și primul recensământ Sovietic în 1959. S-a afirmat că aceste persecuții au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populației românești, plănuit și executat de regimul sovietic. Subiectul masacrului de la Fântâna Albă a fost considerat tabu până în anii ’90, fiind interzisă de autoritățile sovietice și ulterior de cele ucrainene orice referire la el sau comemorare a lui.
Doar din anul 2000 autoritățile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor care și-au dorit doar să trăiască în România. În locul în care a avut loc masacrul a fost ridicat un Memorial, iar an de an, români din toate regiunile se strâng în poiana Varnița, la Memorial, și comemorează victimele masacrului de la Fântâna Albă.
În anul 2011, Camera Deputaţilor din Parlamentul României, a decis ca data de 1 aprilie să fie recunoscută drept Ziua Naţională în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone ale deportărilor şi ale foametei organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie.
