(Interviu) LP – cântăreața care a cucerit posturile de radio din Europa cu hitul „Lost on you”
– Hai să ne întoarcem puțin în timp, aș vrea să îmi povestești cum s-a născut pasiunea ta pentru muzică?
M-am îndrăgostit de muzică pentru că o auzeam pe mama cântând tot timpul. Nu am avut o conexiune cu melodiile comerciale până când am ajuns la vârsta adolescenței, pentru că majoritatea pieselor pe care le ascultam erau din anii ’50, cel puțin asta găseam pe cd-urile tatei, iar mama cânta opera prin casă. La început îmi era destul de rușine să cânt, mai ales că abia pe la 10-11 ani, lumea și-a dat seama că am voce, până atunci fredonam piese pe bancheta din spate a mașinii, iar părinții nu mă auzeau în timp ce conduceau. Într-o zi mama a reușit să mă audă și m-a întrebat „Asta ești tu? Vreau să te mai aud o dată”, iar după ce ea mi-a spus că pot să cânt, am început să capăt încrederea de care aveam nevoie.
– Tu eşti şi compozitoare, iar pe lista colaborărilor tale se află Rihanna, Christina Aguilera şi Cher. Cum este să lucrezi cu personalităţi atât de diferite?
E o reacție intuitivă în funcție de oamenii cu care colaborezi. Unii compozitori au scris pentru mine și au intuit ce fel de piese mi s-ar fi potrivit în acea perioadă a vieții mele, iar acest lucru este fascinant, pentru că este important să știi să faci asta atunci când compui.
– Care a fost sursa ta de inspiraţie pentru cel mai recent EP – „Death Valley?”
Sursa mea de inspirație pentru cel mai recent EP a fost chiar fosta mea relație. Uneori am impresia că acel EP ar fi trebuit să se numească „2014”, pentru că în acel an cariera mea, dar și viața personală s-au dus pe apa sâmbetei. Pe atunci nu eram în stare să fac nimic, iar uite că totul s-a transformat într-un cântec.
– Despre succesul tău cu piesa „Lost On You”. Te aşteptai ca balada ta să devină hit în Europa?
Nu! Este una dintre cele mai plăcute surprize din viața mea! E unul dintre acele lucruri care te motivează să continui să faci muzică. Cu toate că nu joc la pariuri (cel puțin nu ca în Las Vegas), simt că viața mea a fost ca un pariu, și atunci când ceva merge bine, parcă simți că nimic din ce ai făcut nu a fost în zadar. Mantra mea a fost întodeauna „Următorul cântec o să fie mai bun!”. Cred că oamenii care își aleg o carieră muzicală au un apetit pentru acest gen de senzații.
– Cu ce îţi place să îţi ocupi timpul liber?
Îmi place să fac Yoga și să beau ceva cu un prieten bun.
– Am observat că eşti adepta unui stil androgin. Ţi s-a întâmplat să fii confundată cu un bărbat?
Da, mi se întâmplă des. Am fost dintotdeauna o fană a stilului androgin și chiar îmi place să văd când cineva se îmbracă așa. Sunt atâtea versiuni de androginie și cred că e frumos și interesant să le admiri. Eu am fost dintotdeauna naturală, așa că nu pot să spun că este vorba despre androginie în cazul meu, dar am vrut mereu ca aspectul meu să fie inspirat din trăirile mele interioare.
– Care sunt cele mai mari temeri ale tale?
Cea mai mare frică a mea ar fi să nu-mi trăiesc viața cu adevărat.
– Te-ai gândit vreodată să susţii un concert în România sau chiar în Moldova?
Mă gândesc la asta tot timpul. Mi-ar plăcea mult!
– Ce piese din playlist-ul tău ne-ai putea recomanda?
În general ascult muzica prietenilor mei și chiar merg la concertele lor din L.A. Acum ascultam „Sunshine” de la POWERS, Tame Impala, Father John Misty, Patsy Klein, Jr Jr, Sam Cooke, The Temptations.
– Cum te-ai descrie în trei cuvinte?
A naibii de grozavă! / Totally Fucking Awesome. ( sau Totally Freaking Awesome)
– Care este cel mai important lucru pe care l-ai pierdut?
Din păcate, mi-am pierdut ambii părinți când eram mai mică.
– Numele tău – Laura Pergolizzi, nu sună ca unul american. Ai rădăcini italiene?
Sigur că da! Sunt italiancă și puțin irlandeză. Părinții mamei erau din Napoli, iar părinții tătalui meu erau din Sicilia.
