De Ultimă Oră

ULTIMA ORĂ! Percheziții la Primăria Durlești după incendiul devastator de pe strada Tudor Vladimirescu

Ofițerii Centrului Național Anticorupție (CNA) au descins cu percheziții în dimineața zilei de joi, 19 iunie, la Primăria din Durlești, suburbie a munic…

Actualizat acum 8 ore

Trei metri deasupra cerului

FRAGMENT // Bestsellerul „Trei metri deasupra cerului”, tradus în română

Evelina Popescu

Ea este o studentă model și o fiică perfectă, iar el un tip dur și violent. Provin din două lumi diferite. În ciuda tuturor diferențelor între ei se naște o poveste de dragoste frumoasă și controversată. O relație pentru care Step și Babi trebuie să lupte mai mult decât se așteptau.

Acest roman a stat la baza unui film de mare succes, regizat de Fernando Gonzalez Molina, cu Mario Casas și Maria Valvedere în rolurile principale. Filmul a avut încasări enorme, de aproximativ 13 milioane de dolari.

Fragment din roman:

Răsare soarele, e o dimineață frumoasă. Ea merge spre școală, el încă nu s-a dus la culcare după noaptea precedentă. O zi ca multe altele. Dar până la urmă nu va fi ca celelalte.

Roșu.

El o privește. Geamul este coborât. O șuviță de păr blond decolorat îi descoperă gâtul firav. Un profil lejer, dar hotărât, ochii albaștri, gingași și liniștiți, ascultă visători și aproape închiși acel cântec. Această calmitate îl surprinde.

— Hei!

Ea se întoarce spre el, mirată. El zâmbește, oprit lângă ea, pe motocicletă, cu umerii lați, mâinile bronzate prea devreme pentru acea jumătate a lui aprilie.

— Vrei să te plimbi cu mine?

— Nu, merg spre școală.

— Păi, ai putea să nu te duci, nu? Vin să te iau din fața școlii.

— Scuze, îi zâmbi forțat și fals. Nu m-am exprimat clar, nu vreau să mă plimb cu tine.

— Uite, cu mine poți să te distrezi…

— Mă-ndoiesc…

— Îți voi rezolva toate problemele.

— Eu n-am probleme.

— De data asta eu mă-ndoiesc.

Verde.

Mercedesul 200 se repede înainte lăsându-i în urmă zâmbetul încrezător. Tatăl se întoarce spre ea:

— Cine era acela? Un prieten de-al tău?

— Nu, tată, un cretin.

Peste câteva secunde Honda este iarăși lângă ea. El sprijină cu mâna geamul, cu dreapta atinge acceleratorul, pentru a nu se încorda prea tare, dar cu acei patruzeci la oră n-ar fi avut probleme oricum.

Se întoarce hotărâtă spre el.

— Ascultă, tu chiar nu ai altceva de făcut?

— Nu.

— Atunci, găsește-ți.

— Am găsit deja ce-mi place.

— Adică?

— Să mă plimb cu tine. Hai, te duc până la Olimpica, mergem repede cu motocicleta, luăm dejunul și apoi te aduc la ieșirea din școală. Îți jur.

— Cred că jurămintele tale nu valorează nimic.

— Într-adevăr, îi spune zâmbind. Vezi, deja știi multe lucruri despre mine. Spune-mi adevărul, îți plac, așa-i?