1 martie – Ziua Protecției Civile
Protecţia Civilă este o componentă a apărării naţionale, cuprinde un complex de măsuri pentru ocrotirea populaţiei, a bunurilor materiale în caz de război, calamităţi sau catastrofe şi asigură condiţiile necesare supravieţuirii acestora.
În afara învățămintelor în plan militar, primul război mondial a generat serioase motive de reflecție și în planul protecției populației civile în fața ororilor care l-au însoțit. Lipsa unei pregătiri anterioare și a unor măsuri minime de protecție, au generat sute de mii de victime civile nevinovate.
În anul 1931, generalul medic francez Georges Saint-Paul, a înfiinţat, la Paris, Fundaţia „Asociaţia Leii din Geneva“ (Lieux de Geneva Association) sau „Geneva Zones“ (Geneva fiind sediul Crucii Roşii şi sediul Ligii Naţiunilor). Patru anii mai târziu, Parlamentul Francez a adoptat, în unanimitate, o rezoluţie, invitând Liga Naţiunilor „Să studieze modalitãţile de a crea în fiecare ţarã, în funcţie de înţelegerile ratificate prin Liga Naţiunilor, localități, locuri și zone care, în caz de conflicte armate, să fie apărate de toţi combatanţii şi folosite pentru tratative militare. Ideea fondatorului "Geneva Zones" a fost, de fapt, crearea în toate țările a zonelor de siguranță bine demarcate sau localități stabilite pe o bază permanentă și recunoscute ca atare, încă din timp de pace, prin înțelegeri bilaterale sau internaționale. În mod special, el s-a gândit la femei, copii, bolnavi si persoane în vârstă.
Uniunea Europeană s-a angajat să sprijine victimele dezastrelor naturale și provocate de om în întreaga lume. Ea ajută anual peste 120 de milioane de persoane. Alături de statele sale membre, UE este cel mai mare donator de ajutor umanitar din lume. Tratatul de la Lisabona oferă temeiul legal pentru acordarea ajutorului menit să ajute persoanele aflate în dificultate, indiferent de naționalitate, religie, sex sau origine etnică. UE și-a asumat un rol-cheie în intervențiile în caz de dezastre.
Odată cu proclamarea Independenței Republicii Moldova la 27 martie 1991, prin Decretul nr.244 din 24 decembrie 1991 "Cu privire la Apărarea Civilă a Republicii Moldova" a decretat trecerea sub jurisdicţia Republicii Moldova a Statului Major al Apărării Civile, a instituţiilor şi organelor lui de comandă, dar şi a unităţilor militare ale Apărării Civile a URSS.
Republica Moldova este ţara în care pericolul potenţial de declanşare a calamităţilor naturale şi catastrofelor tehnogene este extrem de înalt. Ea este situată într-o zonă seismică, în munţii Vrancea din România fiind înregistrate până la 180 de cutremure de pământ anual. În ultimul deceniu, în ţară se manifestă des seceta, cauzând pagube mari economiei naţionale. De asemenea pe teritoriul țării noastre sunt amplasate 513 obiective, 151 dintre ele pot genera risc radiativ şi 362 – chimic.
În cazul declanşării unor situaţii excepţionale de proporţii, Sistemul Protecţiei Civile în cadrul autorităţilor publice locale nu face faţă cerinţelor. În majoritatea cazurilor nu au fost create rezerve de mijloace tehnico-materiale si nu este menţinut în stare de pregătire permanentă fondul de construcţii de protecţie pentru adăpostirea persoanelor supuse pericolului şi sistemele de înştiinţare şi comunicaţii. Autorităţile administraţiei publice locale nu au creat nici rezerve de medicamente.
Conform Curţii de Conturi a Republicii Moldova, Agenţia Rezerve Materiale ca o autoritate administrativă centrală care activează în subordinea Guvernului, are ca obiectiv: realizarea politicilor statului în domeniul rezervelor materiale de stat şi de mobilizare, create în scopul de a interveni operativ pentru apărarea ţării, protecţia populaţiei şi a economiei în situaţii excepţionale. Întru realizarea sarcinilor sale, în anul 2011 Agenţiei i-au fost aprobate şi precizate mijloace financiare în sumă de 40,6 mil.lei, inclusiv pentru completarea rezervelor de stat în sumă de 30,6 mil. lei. Rezerva de stat nu este completată în volumul necesar; numai 33,9% din alocaţiile Agenţiei Rezerve Materiale au fost direcţionate la achiziţionarea unor bunuri în rezerva de stat, restul 66,1% au fost cheltuite pentru recepţia şi păstrarea rezervelor materiale de stat şi de mobilizare; nu sunt recuperate datoriile debitoare pentru bunurile eliberate din rezerva de stat.
