FRAGMENT // Bestsellerul „Trei metri deasupra cerului”, tradus în română
Ea este o studentă model și o fiică perfectă, iar el un tip dur și violent. Provin din două lumi diferite. În ciuda tuturor diferențelor între ei se naște o poveste de dragoste frumoasă și controversată. O relație pentru care Step și Babi trebuie să lupte mai mult decât se așteptau.
Acest roman a stat la baza unui film de mare succes, regizat de Fernando Gonzalez Molina, cu Mario Casas și Maria Valvedere în rolurile principale. Filmul a avut încasări enorme, de aproximativ 13 milioane de dolari.
Fragment din roman:
Răsare soarele, e o dimineață frumoasă. Ea merge spre școală, el încă nu s-a dus la culcare după noaptea precedentă. O zi ca multe altele. Dar până la urmă nu va fi ca celelalte.
Roșu.
El o privește. Geamul este coborât. O șuviță de păr blond decolorat îi descoperă gâtul firav. Un profil lejer, dar hotărât, ochii albaștri, gingași și liniștiți, ascultă visători și aproape închiși acel cântec. Această calmitate îl surprinde.
— Hei!
Ea se întoarce spre el, mirată. El zâmbește, oprit lângă ea, pe motocicletă, cu umerii lați, mâinile bronzate prea devreme pentru acea jumătate a lui aprilie.
— Vrei să te plimbi cu mine?
— Nu, merg spre școală.
— Păi, ai putea să nu te duci, nu? Vin să te iau din fața școlii.
— Scuze, îi zâmbi forțat și fals. Nu m-am exprimat clar, nu vreau să mă plimb cu tine.
— Uite, cu mine poți să te distrezi…
— Mă-ndoiesc…
— Îți voi rezolva toate problemele.
— Eu n-am probleme.
— De data asta eu mă-ndoiesc.
Verde.
Mercedesul 200 se repede înainte lăsându-i în urmă zâmbetul încrezător. Tatăl se întoarce spre ea:
— Cine era acela? Un prieten de-al tău?
— Nu, tată, un cretin.
Peste câteva secunde Honda este iarăși lângă ea. El sprijină cu mâna geamul, cu dreapta atinge acceleratorul, pentru a nu se încorda prea tare, dar cu acei patruzeci la oră n-ar fi avut probleme oricum.
Se întoarce hotărâtă spre el.
— Ascultă, tu chiar nu ai altceva de făcut?
— Nu.
— Atunci, găsește-ți.
— Am găsit deja ce-mi place.
— Adică?
— Să mă plimb cu tine. Hai, te duc până la Olimpica, mergem repede cu motocicleta, luăm dejunul și apoi te aduc la ieșirea din școală. Îți jur.
— Cred că jurămintele tale nu valorează nimic.
— Într-adevăr, îi spune zâmbind. Vezi, deja știi multe lucruri despre mine. Spune-mi adevărul, îți plac, așa-i?
