Gheorghe Colțun: „Poezia este mai ceva ca o femeie”
-Cine este Gheorghe Colțun?
-Sunt Gheorghe Colțun, profesor universitar, doctor habilitat în filologie și lucrez la departamentul de lingvistică, limbi romanice și clasice.
-De unde credeți că provine familia „Colțun”?
-Este vorba de o istorie mai îndelungată, despre o mahala de oameni care purtau acest nume, de prin regiunea Cîmpulung Moldovenesc, și acolo fiind într-o vară am găsit foarte mulți purtători de acest nume, și cred că de acolo a provenit, din părțile acelea, fiindcă în Republica Moldova doar într-un singur sat mai este întîlnit numele Colțun. Dar, indiferent de unde nu ar veni omul, e important ca el să se prezinte la toate capitolele om, și atunci, indiferent de nume, toată societatea îl primește cu brațele deschise.
-Cînd ați început a scrie poezii?
-Am început a scrie poezii încă din copilărie. Eram în clasa a patra cînd am început zilnic să-l bombardez pe profesorul meu de română cu cîte 2-3 poezii. Aveam pe atunci vre-o 3-4 caiete pline, dar nu am mai putut face lucrul acesta fiincă prin timpul acela au avut loc mari alunecări de pământ, tocmai în satul meu de baștină. Și cînd m-am dus să văd casa, dacă era cu fața la vale, am gasit-o cu fața la deal, și totul era fărâmat, nu am mai găsit caietele.
Acum am o nostalgie, pentru că am la moment, am un fel de gîndire, iar atunci altfel. Oricum fiind prin clasa a 9-a, m-am apucat serios de știință, știam că vreau să fac o universitate.
-Cînd ați revenit la poezie?
-Eu cred că pentru o perioadă am fost foarte egoist cu poezia și am divorțat de ea pentru mulți ani, și poate că de aceea și s-a răzbunat pe mine, a revenit abia la 49 de ani, deci de la nouă ani la 49 de ani este foarte mult, și am dat prioritate mai mult studierii, cercetării. Dacă nu făceam cercetările acestea eram și eu printre conhorta poeților 70-ciști, și poate aveam astăzi nu 15 cărți, dar 50 de cărți.
-Cum ați ajuns să scrieți poezii Haiku?
-Văzînd toate nedreptățile care mă înconjoară, nu am putut rămîne pasiv la aceste lucruri și am început să scriu poezii Haiku, poezii fixe din trei versuri, și aproape în fiecare zi încercam să scot în furcă un neajuns al societății noastre, fiindcă societatea noastră e plină de vicii și nu poți să răsufli liber.
-Dar poezii de dragoste?
-Desigur că atunci cînd sunt în toane mai bune scriu poezii de dragoste. Am și o mini antologie de dragoste „La Mănăstirea Dragostei”, și pot spune că a avut un tiraj destul de mare. Iată că am rămas cizmar cu o singură cizmă, pentru că am rămas doar cu o singură carte.
-Dar de ce Mănăstirea Dragostei?
-Fiindcă la mănăstire totul este curat și sfînt, așa cum ar trebui să fie și așa cum este scris în Sfînta Scriptură. Dragostea se realizează pe deplin într-o atmosferă sfîntă, unde totul este Dumnezeiesc, și dacă ești în anturajul lui Dumnezeu, atunci și poezia de dragoste pare a fi mai reușită.
-La ce carte lucrați în prezent?
-Acum lucrez la o antologie de poem de inspirație biblică, și azi scriu o poezie care are un motiv biblic, peste un timp scriu alta, și cu timpul m-am gândit că nu ar fi rău să adun din întreaga literatură poeme care au această tematică. Și acum am material pentru o ediție bună de poeme de inspirație biblică, pe care a intitulat-o „Corabia lui Noe”.
-Ce înseamnă pentru dumneavoastră poezia?
-Poezia este mai ceva ca o femeie. Dacă nu ești dedat cu trup și suflet acesteia, ea te părăsește și se duce la altul. Eu cu părere de rău am neglijat-o și am dat prioritate științei, care nu mi-a adus prea multă bucurie.
-Dar familiei?
-Familia a fost între poezie și știință, fiindcă nu am prea avut eu cînd să acord atenția cea deosebită, care trebuia orice soț să o arate. Eram cînd la bibliotecă, cînd la ore, și pe acasă mă arătam de obicei seara.
-Alături de care poet vă simțiți mai aproape?
-Cred că mai mult sunt aproape de poeții de peste Prut. Îmi place în primul rînd Blaga, în niște poezii de ale mele se întrevăd niște reminiscențe de ale lui, iar apoi îmi place de Ion Caraion, care m-a făcut și pe mine să fiu un poet semi-postmoderinst.
-În ce mod le sugerați studenților să vă citească cărțile?
-Atunci cînd apare volumul, le arăt neapărat să-l vadă și să-l răsfoiască, să vadă care este culoarea coperții măcar dacă nu le citesc.
Vă doresc multă sănătate și numai bine.
