Pagini de istorie// Proclamarea Independenței Republicii Moldova şi războiul din Transnistria
În RSSM mişcarea de renaștere națională punea accent pe reîntoarcerea la valorile naționale, cunoașterea istoriei adevărate a neamului, obținerea drepturilor politice şi cetățeneşti, afirmarea identității naționale etc. Un rol important în Mișcarea de Eliberare Națională l-a avut Mișcarea democrată în sprijinul recrutării, creată la 3 iunie 1988 şi Cenaclul “Alexei Mateevici”, care au înaintat cererea de a proclama limba maternă limbă de stat şi revenirea la alfabetul latin.
La 27 august 1989 la Chişinău s-a desfășurat Marea Adunare Națională, care a adoptat hotărârea de a acorda limbii române statutul limbii de stat şi de a reveni la grafia latină. Sovietul Suprem al RSSM a adoptat două legi prin care se înstituia drept limbă de stat limba română (deși cu denumirea de “moldovenească”) şi se revenea la grafia latină.
Primele alegeri democratice pentru Sovietul Suprem al RSS Moldovenească au avut loc pe 25 februarie 1990. Frontul Popular a câștigat majoritatea voturilor. După alegeri, Mircea Snegur, a fost ales președinte al Sovieticului Suprem; în septembrie el a devenit președinte al Republicii. Guvernul reformist a adoptat la 27 aprilie 1990 “Legea privind drapelul de stat-tricolorul", dar și multe alte schimbări care nu au fost pe placul minorităților, inclusiv adoptarea la 23 iunie 1990 de Parlamentul Republican a Declarației cu privire la suveranitatea Republicii Moldova.
Nedorind să recunoască suveranitatea Republicii Moldova, liderii politici din Transnistria au convocat la 2 septembrie 1990 în Tiraspol cel de al 11-lea congres extraordinar al deputaților poporului de diferite niveluri la care se proclamă o nouă republică pe teritoriul Moldovei “republica sovietică socialistă moldovenească nistreană”, însă Sovieticul Suprem a declarat “congresul” de la Tiraspol drept organ anticoncepțional, care generează încordarea situației social-politice. Forțele separatiştilor transnistreni trec, la 2 noiembrie 1990, la acțiuni violente împotriva organelor constituționale ale puterii din Dubăsari, înregistrându-se primele victime umane.
La 27 august 1991, Chișinău a fost convocată Marea Adunare Națională, la care au participat peste 600 000 de reprezentați ai tuturor raioanelor şi orașelor Moldovei. La cererea Adunării, Parlamentul a votat “Declarația de Independență a Republicii Moldova” şi a adoptat imnul “Deșteaptă-te, române”. Prin voința și acțiunile reprezentanților Mișcării Naționale, Republica Moldova a obținut suveranitatea, independența şi a revenit la limba română și grafia latină.
În condițiile prăbușirii URSS, spre sfârșitul anului 1991 au izbucnit conflicte violente între forțele separatiste transnistrene şi forțele de ordine moldovenești. Tensiunile dintre forțele separatiste şi autoritățile centrale moldovenești au escaladat după ce, la 1 martie 1992, Republica Moldova a fost recunoscută oficial ca membru al ONU. Atacarea, în aceeași zi, a postului de poliție din localitatea Dubăsari de către forțele separatiste a declanșat un conflict armat, care a durat aproape șase luni, în cadrul căruia republica separatistă a fost sprijinită nemijlocit de armata a 14-a rusă.
Astfel, neînțelegerea beneficiilor societății democratice, nerecunoaşterea suveranităţii statului Republica Moldova, care şi-a proclamat independența în anul 1991, influența factorilor externi, precum și alți factori au adus la declanșarea conflictului armat de pe Nistru.
