Pagini de istorie // Ține minte rădăcinile patriei tale!
… Într-un sat din țara Maramureşului locuia Dragoş, fiul lui Bogdan, care se mândrea că se trage din domni vechi… Într-o zi un zimbru se arată lângă sat. Dragoş îl socotea ca un semn prevestitor de bine şi-şi alege trei dute de tineri înarmați. Pornesc pe urmele zimbrului în adâncurile munților şi urmele îi duc la un pirîu necunoscut până atunci. Ei merg de-a lungul râului oriunde-i duce albia lui. Iar cățeaua Molda îi ajută cu mirosul ei. Lăsând pe gonaşi să treacă înainte, ea, gâdilată la nări de mirosul animalului, latră, adunând cu glasul ei, ca la un clopot, pe tinerii risipiți, până ce și trâmbița dădea de știre despre animalul ascuns. Îndată tinerii se reped într-acolo, dar zimbru își face loc cu putere printre gonaşi şi el încep iarăşi goana după dânsul…
De-abia au trecut munții Carpați și de pe coama munților înalți privesc spre pământul viitoarei Moldove. Ochiul cuprinde luncile Prutului, în care se oglindesc câmpiile curate, ce se întind până la Nistru, câmpii întinse care se arată ca o întindere fumurie sau ca mărime asemenea oceanului. Nistrul cel măreț curge printre stânci sculptate natural, ca şi cum ar fi lucrate de mână de om. Valurile Nistrului în umbră udă maluri cu pereți strâmți… Şi când se arată totuși maluri joase la vaduri, ele sunt asemenea labirintelor de grădini pe ape… Dacă zeițele din fabulile grecești ar fi aflat de aceste ținuturi, ar fi venit desigur aici din ținutul lor. Şi Prutul, râu bogat, şerpuieşte pe şesuri întinse cu câmpii mănoase pe maluri…
Mai departe ei văd și păduri, şi pe unde curg râurile, şesuri întinse, şi când aplecară ochii, au văzut o țară cum ar fi o grădină înflorită cultivată între gardurile ei cu patru laturi. Privind spre răsărit, s-au minunat de așa țară cu câmpii pline de flori, asemenea raiului. Au uitat de vânătoare, altă dorință le-a umplut sufletul.
Privesc locurile şi apoi pornesc mai departe de-a lungul râului şi acum, ieșind din ceața munților, dau de câmpiile curate. Aici, deodată, cățeaua a lătrat cu glasul ei obișnuit și toți împreună se reped la sunetul cunoscut. Pe stânga râului se află o pădurice foarte deasă, acolo zimbrul obosit și fără puteri, după atâta trudă se odihnea liniștit. Dar Molda îl găsi și aici. Tinerimea îl înconjoară. Zimbrul simte din instinct că i-a venit ultima clipă a vieții şi nu iese din desiş în câmp. Atunci tineretul s-a năpustit asupra lui și l-a răpus. Vrăjit de locurile de desfătare, Dragoş a strigat: AICI E PATRIA NOASTRĂ!
Nu mai este nevoie să ne sfătuim. Eu nu mă mai întorc înapoi de aici. Voi restabili locuințele strămoșilor noștri. Chiar acum jur că o voi face și trimit de veste acasă. Iar care dintre voi gândește altfel, îl trimit îndată înapoi. Toți au strigat: Îți jurăm că și noi vom locui cu tine pe veci!
Capul zimbrului l-au pus pe un stâlp, ca un semn aducător de bine. Iar Boureni a fost primul sat după această ispravă, căci zimbrul se numește “bour”. De aici și țara are drept pecete cu cap de zimbru și pe cel loc ei au întemeiat cel dintâi sat şi i-au dat numele Boureni, de la “bour”. Molda obosită sau rănită în desiş de către fiara slăbită de puteri, după atâta muncă, a alergat înfierbântată la apă. Dar, după ce a băut, a crăpat acolo istovită. Și I s-a dat acestui râu pe vecie numele Moldova, de la Molda, el a păstrat și azi numele dintâi. Izvorăște din apropierea Maramureşului, tot din munții Carpați şi se varsă în Siret lângă Roman.
Râul Moldova a dat un nume veșnic și țării şi poporului: de la Moldova este și moldovanul. Aceasta-i patria noastră!
