Pe-un picior de plai // Carte cine ţi-a dat nume?
Autor: Adriana Tuluc
Carte, cine ţi-a dat nume?…cine ţi-a-nfipt rădăcinile adânc în sufletul meu rătăcitor şi te-a făcut atît de efemeră şi-atât de enigmatică ?! Eşti totul pentru unii şi nimic pentru alţii…eşti un întreg pentru cineva şi doar o parte pentru ceilalţi,dar rămîi totul pentru mine !Sufletul meu sălășluiește în carte, el se hrănește cu epitete și metafore, el simte ceea ce simt persoanejele din cărțile mele preferate. Ochii mei trec atît de repede și cu atâta satisfacție peste rînduri, încât nu-mi dau seama , când devin un tot întreg cu cartea și pătrund în lumea marilor enigme. Cartea are mirosul muncii. Cartea e drogul meu și antidotul contra răutații din jur. Câteodată nici nu realizez , că am pierdut noțiunea timpului ,în timp ce citeam , și am uitat unde mă aflu de fapt. Cînd lacrimile îmi inundă fața , doar ea mi le numără, când bucurile sau succesele mă înconjoară, doar ea îmi este alături și Domnul, altcineva nu are cine. Îmi aduc aminte: odată am găsit în carte un semn vechi , era o frunză uscată și doar atunci am înțeles că timpul trece , dar cartea rămine ,rămâne beneficiul enorm pe care îl aduce omului, rămân cuvintele care conturează destine umane și sentimente. Eu mă simt mai bine în lumea cărților decît printre oameni,deaorece doar ea, EA CARTEA, este tovarășul zilelor mele negre și este cea care mă va accepta indiferent cum nu aș fi, cea care o să-mi pastreze tainele ,atunci când vor sta pe rafturi. Ea n-o să mă trădeze și mereu va fi gata să-mi dea un sfat. Încerc să iau din fiecare carte câte ceva . Și cum un drumeț este însetat de apă ,așa și eu sunt însetată de carte, cum o albină culege nectarul așa și eu culeg roadele dintr-un vocabular îmbogățit ..Sunt un chibrit ce caută cutia pentru a se aprinde. Sunt un ucenic care slujește până la capătul Măriei Sale Cartea. Mă simt neom ,când nu citesc și sunt om doar când citesc . Prin urmare, fără lectură sunt săracă și-mi pare că-mi trăiesc viața fără rost.. Cartea este sora mea geamănă , e lacașul căreia mă închin și zeița în care cred mai mult ca orice în lume. Nu este zi în care să nu fi citit ceva și nu contează ce: fie o poezie sau un articol dintr-un ziar, fie o nuvelă sau un început de roman, contează doar că nu pot respira fără lectură, mă topesc ca un fulg de nea. Puțini sunt cei care citesc, tinerii sunt măguliți de alte lucruri, dar cartea rămâne și trebuie să rămână pe primul loc, doar așa vei rămâne o persoană inteligentă și un interlocutor cu care va fi interesant de discutat.
Nu trebuie să citești din obligație, ci din plăcere și atunci lectura va deveni viața ta, va deveni hrana spirituală de care nu te vei putea lipsi. Eu vă îndemn să citiți . Nu e un ordin, e o chemare. Citiți ori de cite ori aveți ocazia . O carte adevărată îți poate schimba viața. Cînd zic carte adevărată mă refer la cartea pe care o citesc cu placere și nu din obligație. Dar cel mai mult mă refer la cartea care mă citește pe mine, nu la cartea pe care o citesc eu. Sunt cărți pentru suflet și de suflet. Să le alegem pe acelea care să ne lumineze sufletul și cugetuli. Că doar scriitorul face ca sufletul cititorului să vibreze la orice cuvînt. Scriitorul trebuie să fie omul care citește și psihologul care princepe firea oamenilor, dar cel mai important ,trebuie să scrie ceea ce simte. Cînd scriii o carte pui sufletul pe coala alba , o amesteci cu dor, cu dragoste cu miros de busuioc, adaogi un pic de sentimente și este o poveste din suflet pentru suflet gata să fie servită pe tavă și așa ajunge la noi. În viața sa, fiecare om are la căpătâi o carte , începând cu Biblia,apoi Abecedarul și așa toată viața trăim în lumea literelor, cuvintelor și a cărților. Locuiesc în lumea Cărților pe strada Literelor în blocul cu numele Cuvănt. Am viză de reședință și nu vreau să schimb această lume pentru nimic. M-am cufundat ÎN LECTURĂ și nu vreau să plec . Literele îmi țin cununa inteligenței, iar eu sunt regina și nimeni nu are acces în lumea mea. Doar cărțile au făcut din mine eleva exemplară ,,care sunt acum, ele mi-au fost și îmi sunt cei mai buni dascăli pe care nimeni nu iar putea înlocui. Dintotdeauna am avut cuvîntul mai aproape de mine decît cifrele, deoarece cuvîntul ne poate înălța sau sorti pierii, iar cifrele nu prea au importanță, cel puțin pentru mine. Deși sunt la profil real niciodată nu mi-a plăcut matematica și de fiecare data când ajung la ora de matematică inima mi se ducea în călcâie și aștept cu nerabdare sunetul de clopoțel, așa cum nu-l aștept nici la o altă lecție, la matematică inima mea încetează să mai bată de frică și nu mai aud nimic de parcă am încetat a mai există, la drept vorbind ,ce caut la real nu înteleg pentru că nu înteleg de ce trebuie să demonstrez teoremele care deja au fost demonstrate .Din acestă cauză nu-mi place lumea cifrelor, iar matematica îmi pare o limbă straină, precum chineza pe care niciodată nu voi fi în stare so înțeleg. Eu nu schimb orele de romănă și istorie pentru nimic în lume precum nu schimb condeiul și cartea. Îmi petrec tot timpul cu cartea în mînă, iar lectura este viața mea. Găndesc cu litere și astern valul de sentiment pe litorarul cu nume hîrtie. Chiar dacă Platon afirma că: ,,Cine cunoaște matematica are cunoștințe ample în toate domeniile “, eu aș parafraza afirmând că doar acela care este în stare să înțeleagă o operă lirică sau să compună o poezie are cu adevarat cunoștințe vaste în toate domeniile și poate înfrunta orice obstacol și descifra orice enigmă. Doar cei ce au cartea ca templu și la fel ca mine se roagă Domnului pentru ca să-i dea putere și cuget să citească în continuare, doar aceea înțeleg cu adevărat valoarea ei. Pentru mine o zi, chiar o viață, este puțin pentru toate faptele bune, pe care vreu să le fac și pentru toate cărțili pe care vreu să le citesc. Eu sunt genul de om care nu mă regasesc seara printre prieteni sau la baruri și discoteci, ci doar acasă cu cartea în mînă, nu printre matematiceni ci pintre simpli cititori, care vede în paginile cărții sensul pentru care mai trăiește, posibil pentru că de mică am primit cărți în dar, pentru că de mică am vrut nu jucării ,ci cărți.
