TALENT // „E-o crimă să gândeşti prin poezie?!”

de Marina Volcu

Eu nu scriu versuri,
Eu aşa vorbesc
În limba ce mi-i dată numai mie
Când pătimaş te laşi în Univers,
Te dărui unei lumi ce nu te ştie.
Mă simt pierdută-n vers şi poezie.
Pierdută… Oare pot aşa să spun?
E lumea-n care totu-i agonie
Şi pot să mor, să-n viu, să mă răzbun.
Eu nu scriu versuri,
Eu aşa gândesc.
E-o crimă să gândeşti prin poezie?!
Când tot ce este sau nu înţeles,
Îmi este dat să înţeleg doar mie –
Unui suflet tandru,tânăr şi pervers.
Eu nu scriu versuri,
Eu aici trăiesc
Şi nu cunosc alt grai mai părintesc
Ca graiul mie dat de poezie
Prin care pot continuu să iubesc.
De ce să-mi stea o lume la picioare,
Când altă lume-n veci îmbrăţişez?!
Şi, de ar fi ca ea să se răscoale
Şi versul meu atunci să fie şters,
Am să mă nasc din nou prin poezie,
Deşi frumosul astăzi ei gonesc.
Eu nu scriu versuri,
Eu aşa vorbesc
Şi nu cunosc alt grai mai părintesc
Decât acel ce-mi este dat doar mie.

Am 18 ani şi sunt din r.Rezina, s.Buşăuca. Acum învăţ la Liceul seral numarul 2 din Chişinău în clasa terminală. Sunt pasionată de multe lucruri, dar cele mai mari pasiuni sunt sportul şi poezia.

Poezia este mai mult decât o simplă pasiune. Versurile sunt un refugiu.  Nu dedic poezii, deşi am o singură dedicaţie pentru doi ochi verzi, în care mă regăseam aşa cum mă regăsesc în poezie. Încă de mic copil aveam scopul de a edita o carte şi ştiu că voi reuşi, pentru că scopurile atinse ne determină pe noi ca personalitate.

„Toţi oamenii îşi pot depăşi condiţia şi pot dobândi succesul, dacă sunt pasionaţi şi dedicaţi cauzei lor”. (Nelson Mander)