Carte, lectura

VOX - Ce mai citesc studenții?

Vineri, 3 martie 2017, 22:51

De Ziua Scriitorilor, ne amintim de oamenii care se fac responsabili pentru zecile de ore din viața noastră, în care ne desprindem de realitate și cunoaștem alte lumi. Lectura pare a fi o pauză - singura! - în care timpul se retrage; și cine nu și-ar dori astfel de momente? Echipa Liber TV și-a propus să afle ce se mai citește astăzi. De data aceasta, au răspuns studenții.

Natalia RUSSU -  Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, anul II

Am auzit undeva zicându-se că, dacă nu îți place să citești, înseamnă că nu ai dat de cartea potrivită încă. Ori că în viață trebuie să citești doar zece cărți bune, dar pentru a le găsi, e nevoie să parcurgi câteva mii. Nu știu cât de credibil va suna ce urmează să zic, dar eu am descoperit trei cărți, dintre toate câte am citit, care m-au inspirat, m-au învățat să privesc lumea altfel 

Pe aripile vântului, de Margaret Mitchell a fost prima carte pe care nu am lăsat-o din mâini, citind volumul II într-o singură noapte. Cea mai relevantă lecție pe care am învățat-o de aici a fost despre dragoste. Dragostea e un sentiment înălțător, dacă știi cum să-l înalți, cum să lupți și să suferi pentru ea. Cele mai puternice iubiri sunt cele neîmpărtășite, sau cele înțelese prea târziu. De asemenea, acestea pot muri într-un mod atât de copleșitor, de parcă nu au existat vreodată. 

   Romanul lui Khaled Hosseini – Vânătorii de zmeie – povestește prietenia dintre doi băieței musulmani de etnii diferite, care ajung să sufere în urma ororilor din Afganistan. O carte care pune în valoare loialitatea și încrederea, care prezintă viața cu toate nedreptățile ei și care m-a lăsat cu lacrimi în ochi și un gol în suflet. 

Hoțul de cărți, de Markus Zusak e una dintre puținele opere citite de mine despre setea de lectură. Am adorat cartea asta pentru că în ea m-am regăsit cel mai mult. Autorul spune povestea fetiței Liesel Meminger, care descoperă dragostea față de cărți în perioada în care acestea erau interzise și arse. M-a marcat profund relația cu părinții săi adoptivi, prieteniile legate cu ceilalți copii din cartier, cât și grija față de un evreu pe care-l ascundeau în pivniță în perioada regimului nazist. Dacă nu ați găsit încă opera potrivită care să vă inspire să citiți mai mult, puteți începe cu „Hoțul de cărți”, lăsându-vă influențați de personajul principal. 

Hoţul de cărţi

Vasile GRIBINCEA - Universitatea din București, anul I

 Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit, de Roland Barthes

Așa cum faptul că simți dragostea îți împarte viața în până la și după (să iubești înseamnă să trăiești altfel, în cel mai frumos mod care ne e la îndemână), acest volum reprezintă o etapă majoră în experiența mea de lectură. Tot de la Barthes aveam o idee limpede referitoare la plăcerea textului, însă abia discursul îndrăgostit m-a convins pe propria piele că această plăcere nu se reduce la un concept, ci se poate concretiza în senzații corporale și emoții de mare intensitate. Uneori pe cont propriu, alteori pe baza unor trimiteri la autori de prim rang în istoria literaturii universale, Roland Barthes privește dintr-o varietate generoasă de perspective acest subiect universal, autorul reușind să surprindă și să se autodepășească în fiecare articol al cărții cu o construcție incitantă. 

carte

Jurnalul unui geniu, de Salvador Dali

Jurnalul îți oferă posibilitatea de a-ți face o impresie clară despre cum arăta din interior viața unuia dintre cei mai importanți artiști ai tuturor timpurilor. Convins de valoarea operei sale și de genialitatea lui, trăind o dragoste căreia îi atribuie proporții cosmice, Dali se manifestă în scris la fel de spectaculos și provocator ca în pictură.

Minunata lume nouă, de Aldous Huxley

Scrisă de un autor despre care se spune că a citit în întregime Enciclopedia Britannica, Minunata lume nouă pune, într-un stil nepretențios, de o limpezime tulburătoare, problema viitorului umanității.

Felicia PLĂMĂDEALĂ - Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, anul I

Lectura e o sursă permanentă de inspirație pentru mine și, uneori, aș vrea să mă debarasez de toată rutina și să dedic mai mult timp literaturii.

Sunt autori care mi-s dragi: Mircea Eliade, Mihail Bulgakov, Guy de Maupassant, Octavian Paler etc. Dintre lucrări, aș evidenția: Maestrul și Margareta, de Mihail Bulgakov;  O mie nouă sute optzeci și patru, de George Orwell;  Shogun, de James Clavell; Adam și Eva, de Liviu Rebreanu și toate operele scrise de Mircea Eliade.

Diana MAZNIUC - Universitatea de Stat din Moldova, anul I

Cartea neliniștirii, de Fernando Pessoa, cuprinde un spațiu select în determinarea și cuprinderea unui ideal, pe care ne tot îndeamnă să-l acceptăm, prin insistența reamintirii că o lume frumoasă există, iar acel început urmează a fi pus celui care nu uita să gândească simțind.

Eseuri, de Jorge Luis Borges - insistentă prin contexte și ramificații, Eseuri circumscrie cultul încercării de sine, implicând o largă suprapunere a ceea ce urmează să mai înveți.

 ... și probabil ultima, dar fixata-n conștiința unui cititor ademenit de creație, Iona, de Marin Sorescu, feleșagul unei cărți care nu te lasă să te mai încumeți a nu simți, astfel încât tu și Iona sunteți imortalizați aceluiași vis - de a izbuti.

Valeria CUPRIAN - USMF „Nicolae Testemițanu”, anul II

Nu am citit mereu cele mai cunoscute și apreciate cărți, dar întotdeauna le-am ales cu o deosebită atenție și grijă. Indubitabil, am câteva cărți care mi-au rămas întipărite acolo, undeva, în miocard.    

Arsă de vie, de Suad, este o carte care te face să te îngrijorezi, să realizezi că, în unele părți ale lumii, FEMEILE nu înseamnă nimic altceva decât câteva kilograme de carne. O altă carte este Fericirea începe azi, de Jamie McGuire. E despre iubirea adevărată, care scoate la iveală tot ce este mai bun în noi - un roman deosebit, îmbinat cu o doză subtilă de erotism rafinat. Un alt roman plin de atitudine și farmec este Temă pentru acasă, de Nicolae Dabija. O poveste impresionantă despre dragostea care învinge totul, chiar și în condițiile regimul totalitar de atunci, care interzicea omului orice tip de fericire.

carte

    Dumitrița BRĂIESCU - Universitatea de Stat din Moldova, anul II

 Întodeauna lectura e percepută ca fiind placută, dar sunt cărți care te fac să urăști istoria, adevărul și natura umană. Îmi plac lucrările care nu vorbesc doar despre fericire și bunăstare, îmi plac cele care te schimbă, care te fac mai dur, mai realist.

    Ciocnirea Civilizațiilor, de Samuel Hunington este o lectură de specialitate, dar care, prin complexitatea sa, devine una specială. Hunington face o restrospectivă în timp, analizând originea civilizațiilor și explicând o multitudine de cauze ale conflictelor persistente. În baza studiului, acesta face și predictii despre noua ordine mondială, careva adeverindu-se.

De ce iubim femeile, de Mircea Cărtărescu:  Întodeauna e curios modul în care e vazută femeia - ființa terifiantă, imprecisă, dulce și frumoasă - în ochii unui bărbat. Nuanțe spuse pe șleau, steriotipuri întoarse, schimbate si dezmințite.

Mircea Cărtărescu

     Monsters: History's Most Evil Men and Women, de Simon Sebag Montefiore: 101 personalități ale istoriei, cuprinse de ura și bucuria torturilor, schingiuirii și a asasinării civililor. Indivizi nebuni și siniștri sunt abordați dintr-o perspectivă mai puțin cunoscută, ceea ce îl face pe fiecare cititor să tremure - personal, să mă forțeze să las cartea de vreo câteva ori.

Echipa Liber TV le mulțumește studenților pentru răspunsuri și le dorește lectură plăcută în continuare! 

Ți-a plăcut articolul? Abonează-te:

Sau distribuie-l și tu:

Distribuie