Fost președinte al Curții Constituționale blochează libertatea de exprimare. Cere „limitarea activității lui Vlad Bilețchi”

La rândul său, președintele „UNIREA-ODIP”, Vlad Bilețchi, a declarat că „avem toate actele în regulă, oficial, înregistrat, iar voi în continuare bateți câmpii. Cum rămâne cu democrația și cu principiul nevinovăției?”. 

Menționăm că la o simplă căutare în Google, observăm că Victor Pușcaș este foarte activ promovat de portalurile de știri sau televiziunile afiliate președintelui pro-rus, Igor Dodon. Pe lângă asta, Victor Pușcaș  este și membru al Consiliului Societății Civile pe lângă Președintele Republicii Moldova.

Mai mult, în cadrul unei investigații, bloggerul Veaceslav Balacci a scos la iveală faptul că la 14 martie 1989, semnătura lui Pușcaș se regăsea pe o Instrucțiune elaborată pentru a intimida acţiunile stradale care luau amploare la Chişinău şi cereau alfabet latin, limbă română şi independenţă faţă de URSS. Aceasta a servit ca bază pentru atragerea la răspundere administrativă şi penală a moldovenilor deşteptaţi. O măsură de reprimare şi contracarare a Marilor Adunări Naţionale.

Și asta nu este tot! În imagini vedeţi sentinţa emisă de Puşcaş la 5 iunie 1979 în privinţa a doi poliţişti din Cahul, dintre care unul de 38 de ani, tată a doi copii minori. În baza unor formulări arbitrare, cum ar fi „luptă insuficientă cu furturile averii socialiste”, Puşcaş i-a condamnat la MOARTE, prin ÎMPUŞCARE, fiindu-le incriminată dispariţia unui butoi cu vin şi a unuia cu spirt de la una din fabricile de vinuri din Cahul! Soţia poliţistului în vârstă de 38 de ani după sentinţa lui Puşcaş şi-a ieşit din minţi! Ce să-i faci? Aşa erau timpurile! Sub sentinţă vedeţi insripţia „Заказ №78” („comanda nr.78”) (oare de la cine a fost comanda?) şi că sentinţa a fost editată în 150 de exemplare! Probabil pentru ca s-o vadă cât mai mulţi moldoveni, ca să ştie de frică…

Pentru aceasta, dar şi pentru alte sentinţe, nu mai puţin sadice, Puşcaş era poreclit în tagma judecătorilor sovietici „temnicerul”.

Deşi a persecutat exemplar „naţionaliştii” care cereau independenţa Moldovei de URSS, temnicerul cu mâinile pătate de sânge s-a orientat foarte bine şi după independenţă.