Tristețea este și ea benefică la rândul ei
Cred că mulți dintre voi se întreabă de ce?
Pentru că:
Negarea sentimentului de tristeţe poate adânci, de fapt, în loc să vindece, o traumă. Ignoraţa, durerea rămâne acolo la fel de vie şi va izbucni când ne vom aştepta mai puţin.
Se spune că nu-i bine să traieşti în trecut, dar nici să te dezici de el nu-i bine. Nostalgia, ne pune în contact cu neîmplinirile şi regretele noastre, din care putem învăţa și de multe ori căpăta adevărate lecții de viață. Totul depinde de cantitate: fii nostalgic atât cât trebuie pentru a asimila lecţiile de viaţă restanţe.
Tristeţea înseamnă deseori lacrimi. Iar plânsul e o descărcare benefică pentru sistemul nervos, unde mai pui că are avantaje şi pentru sănătate: lacrimile curăţă globul ocular, prin intermediul lor elimini toxine, iar nivelul de mangan – mineralul stărilor proaste – scade şi se instalează o stare euforică. Deci numai după plâns, râzi din tot sufletul.
E normal să fim trişti. 🙂
