80 de ani de la Masacrul de la Fântâna Albă din 1 Aprilie 1941
În 1940, România este forțată să cedeze URSS-ului, un teritoriu în care viețuiau peste 3.000.000 de români. Imediat după expirarea ultimatumului, Armata Roșie și NKVD-ul ocupă toate zonele. În condițiile date, oamenii încearcă să treacă granița în patrie. Autoritățile ucrainene estimează că numai în primul an de ocupație au revenit în patria-mamă peste 7.000 de oameni, dar cifrele ar putea fi mult mai mari.
La începutul anului 1941, NKVD-ul, Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne, lansează, intenționat, zvonul că sovieticii permit trecerea graniței în România. Drept urmare, pe 1 aprilie 1941, în postul Paștelui (care a căzut, atunci, pe 20), de zius Sfinților Mucenici Hristant și Daria, un grup mare de români din valea Siretului – satele Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Cupca, Corcești ori Suceveni, purtând un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină) formează o coloană, pașnică, cu gândul de a trece noua graniță sovieto-română. La trei kilometri de zona de demarcație, în poiana Varnița, în locul cunoscut drept Fântâna Albă, sunt loviți în plin, cu foc de mitraliere executat de armata sovietică. Între 2000 și 4000 de oameni (cifrele nu se vor cunoaște, niciodată, cu exactitate) sunt uciși cu sânge rece, printre aceștia aflându-se și bebeluși!
Fie că sunt grav răniți, fie că sunt deja morți, românii sunt legați de cozile cailor și târâți până la cinci gropi comune săpate dinainte, unde sunt îngropați de vii! Conform martorilor, două zile și două nopți pământul s-a mișcat în acele gropi. Supraviețuitorii sunt urmăriți de către cavalerie și uciși cu sabia! ”Norocoșii” sunt arestați de NKVD-ul din Hilboca – Adâncata și, după torturi înfiorătoare, sunt duși la cimitirul evreiesc din orășel, aruncații de vii într-o groapă comună peste care se toarnă var stins…Cel mai negru Paște din istoria Românilor.
Până în 1990, Masacrul de la Fântâna Albă a fost un subiect tabu. Abia prin 2001, Camera Deputaților a cerut ca ziua de 1 aprilie să devină ”Ziua națională de cinstire a memoriei românilor”, dar nici până astăzi nu a fost făcută nicio analiză pertinentă a tragediei.
