Ucraina a doborât în două zile avioane multirol rusești în valoare de peste 130 de milioane de dolari
Forțele de invazie rusești s-au confruntat de la începutul lunii mai cu cea mai puternică ripostă a ucrainenilor de la declanșarea „operațiunii militare speciale” pe 24 februarie, doborârea unora dintre cele mai bune avioane ale Moscovei în doar două zile reprezentând o nouă umilință pentru președintele Vladimir Putin.
Igor Girkhin, fostul comandant al separatiștilor pro-ruși din Donbas, avertiza luni într-o critică dură față de conducerea militară de la Moscova că Rusia a pierdut deja bătălia pentru Donbas declanșată pe 18 aprilie și că trebuie să se pregătească pentru un război „dificil de durată și pe scară largă”.
Rușii nu au reușit să își asigure securitatea spațiului aerian și par să plătească scump pentru asta. La începutul lunii mai, forțele ucrainene au doborât cu succes, în doar două zile, trei avioane rusești de război de tip SU-30.
Avionul de luptă multirol SU-30 este considerat a fi unul dintre cele mai moderne modele aflate în posesia forțelor armate rusești, având un cost estimat la 45 milioane de milioane de dolari.
Viktor Kovalenko, un veteran al armatei ucrainene, anunța pe 5 mai că „apărarea aeriană a Ucrainei a doborât după două zile și cel de-al treilea avion din cadrul celor cu care se mândresc Forțele Aeriene Ruse, respectiv, un avion ultraperfecționat, de tip SU-30.
SU-30 are la bord rachete aer-sol de mare precizie, cu o rază de 120 km și poate transporta bombe de tip AB-500 și de tip KAB-1500KR cu rachete de un calibru între 80 și 130 mm, precum și rachete de tip S-25, cu un calibru de 25 mm.
Armata ucraineană estimează că, de la începutul războiului, a doborât și distrus 200 de avioane rusești.
Serghei Sumlennîi, un analist politic, a calculat că Trezoreria Rusă plătește pentru aceste pierderi cel puțin 5 miliarde de dolari, fără a mai lua în considerare alte costuri precum cele cu instruirea piloților și cu repararea avioanelor deteriorate.
Totuși, el a a subliniat că aceste costuri au fost deja absorbite de economia rusă. „Problema e următoarea: aceste costuri nu sunt reale. În prezent, Moscova nu plătește din propriu-i buzunar pentru toate astea. Este vorba despre niște investiții făcute deja începând din ultimele decenii”, afirmă el.
