Oricât de bun ar fi vinul moldovenesc și oricât de caldă ar fi ospitalitatea moldovenilor, despre care scriem cu mândrie în broșurile turistice, experiența de pe Aeroportul Internațional „Eugen Doga” din Chișinău te readuce repejor cu picioarele pe pământ. Sau, mai exact, pe asfaltul din fața terminalului, sub o serie de copertine metalice provizorii care au devenit peste noapte noua mascotă a infrastructurii naționale și o sursă de satiră pe rețelele sociale, se arată într-o analiză NewsAlert.md. Cum s-a ajuns ca principala poartă aeriană a țării, revenită în gestiunea statului sub promisiunea unei administrări transparente și moderne, să ofere mai degrabă senzația unui iarmaroc oriental decât a unui aeroport european?
La prima vedere, cifrele prezentate triumfalist de autorități arată spectaculos. Administrația raportează o creștere record a traficului, depășind pentru prima dată pragul istoric de 6 milioane de pasageri, pe fundalul unor salturi procentuale de departe peste media din UE. În realitate, o parte considerabilă a acestui boom nu este rezultatul vreunei strategii geniale de atragere a investițiilor, ci, mai degrabă, o consecință directă a contextului regional. Închiderea spațiului aerian din Ucraina a transformat Chișinăul într-un nod de tranzit forțat pentru sute de mii de cetățeni ucraineni, la care s-a adăugat revenirea la Chișinău a unor companii low-cost atrase strict de tăierea tarifelor. Traficul a explodat, însă capacitatea de operare a aerogării a rămas blocată în deceniul trecut.
Pe măsură ce aglomerația din sezonul estival a început să depășească capacitatea terminalului, administrația condusă de directorul Sergiu Spoială a venit cu o „soluție de moment”: trei structuri metalice și copertine exterioare destinate pre-îmbarcării. Justificate pompos de Sergiu Spoială și de Ministerul Infrastructurii prin exemplul aeroportului din Verona, aceste corturi temporare au fost taxate dur de pasageri. În spațiul public, contrastul dintre discursul oficial și imaginile cu sute de oameni înghesuiți sub copertine a consfințit porecla neoficială a aerogării: „filiala Piața Centrală marca Spoială”, dotată cu pistă de decolare.
Sub această fațadă improvizată se ascund însă deficiențe operaționale grave și o lipsă acută de viziune managerială. La orele de vârf, aeroportul devine o cursă cu obstacole pentru călători. Sute de oameni se calcă în picioare în cozi kilometrice la filtrele de securitate, unde timpul de așteptare trece frecvent de o oră.
Experții economici arată că soluțiile rapide și ieftine constau în achiziția de scanere moderne cu raze X, care ar permite pasagerilor să lase laptopurile și lichidele în ghiozdane, însă autoritățile continuă să verifice pasagerii cu echipamente învechite. Tensiunea acumulată la filtre se mută direct la porțile de îmbarcare. În loc de suport, pasagerii blocați la securitate sunt întâmpinați de funcționari iritați care țipă la microfon, acuzând ironic călătorii că au stat la cafea, în timp ce avioanele riscă să piardă rândul la decolare și să rămână blocate la sol.
În timp ce discursul public se axează pe proiecte viitoare, pista principală supraviețuiește din cârpeli periodice de întreținere. Lucrările de asfaltare și plombare executate pe timp de vară sunt prezentate ca realizări majore, deși conducerea recunoaște că suprafața are nevoie de o reconstrucție capitală din temelii, amânată până la elaborarea unui master plan valabil pe termen lung.
Problema majoră identificată de experții din aviație este că planul susținut de Sergiu Spoială privind extinderea terminalului cu 5.000 de metri pătrați, un proiect de aproximativ 800 de milioane de lei, riscă să fie depășit de realitate încă din ziua în care vor fi tăiate panglicile. Un aeroport care procesează peste 6 milioane de pasageri pe an are nevoie de o infrastructură masivă de cel puțin 20.000 de metri pătrați și de benzi de securitate automate, nu de așa-numitele „soluții de avarie” implementate de la un sezon la altul.
Contractul din umbra corturilor metalice: cine ia cei 150 de milioane de lei
În timp ce imaginile cu pasagerii înghesuiți sub copertine metalice circulă pe rețelele sociale, la câteva sute de metri distanță se joacă o partidă mult mai puțin vizibilă publicului: cea a banilor publici alocați pentru reconstrucția propriu-zisă a clădirii terminalului aeroportuar.
Potrivit documentației publicate pe platforma națională de achiziții publice, Aeroportul Internațional Chișinău a lansat, la 7 mai 2026, o licitație deschisă pentru „Lucrări de construcție la obiectul «Reconstruirea clădirii Terminalului Aeroportului Internațional „Eugen Doga” – Chișinău»” (nr. achiziție 21616012, lot 12317942; MTender ID ocds-b3wdp1-MD-1778151934629). Valoarea estimată a contractului, fără TVA, a fost stabilită la 157.637.400 de lei, iar criteriul de atribuire a fost prețul cel mai scăzut.
La procedură au depus oferte patru companii, iar rezultatul final spune, în sine, o istorie, cel puțin, ciudată. Estate Invest Company a depus cea mai mică ofertă, de 150.105.598,97 lei, și a fost declarată învingătoare la 31 iulie 2026. Standard Byte a oferit 153.844.229,50 lei, cu doar 3,7 milioane de lei mai mult, dar a fost anulată, autoritatea contractantă motivând laconic că „ofertantul nu corespunde altor criterii de selecție”. DAS a oferit 159.527.999,94 lei și a fost eliminată cu exact aceeași formulare. Singura ofertă rămasă în cursă alături de câștigătoare a fost cea a Eurostil Construct, de 169.804.219,72 lei, dar care la momentul publicării acestui material figura „în așteptare”.
Motivarea oficială a desemnării câștigătorului invocă art. 75 alin. (5) și (5¹) din Legea nr. 74/2020 privind achizițiile publice în domeniile apărării și securității, autoritatea contractantă limitându-se să menționeze că oferta Estate Invest Company este considerată conformă și acceptată.
Ceea ce atrage atenția în acest dosar nu este neapărat cine a câștigat, ci modul în care a câștigat. Cele două oferte imediat superioare ca preț, Standard Byte și DAS, au fost eliminate din cursă cu o formulare identică, fără nicio detaliere publică a criteriilor concrete pe care acestea nu le-ar fi respectat. Standard Byte a depus oferta în asociere cu firma „Horus” (Horus-Prom), companie cu istoric de contracte cu Ministerul Apărării pentru obiective la Băcioi, iar DAS a invocat în dosarul de calificare experiență din șantiere din România, la Focșani și la Unirea Towers. Absența unei motivări detaliate a descalificării acestor doi concurenți, singura documentație publică disponibilă fiind câte un fișier generi, face imposibilă, în acest stadiu, verificarea independentă a temeiniciei deciziei grupului de lucru al Aeroportului. Practic, din patru concurenți, doar doi au ajuns să fie comparați cu adevărat, iar eliminarea rapidă a celorlalți doi a restrâns competiția exact în punctul în care diferența de preț dintre câștigător și următorul clasat conta cel mai mult.
Estate Invest Company nu este un nume nou în peisajul scandalurilor imobiliare legate de deputați PAS
Numele companiei câștigătoare a apărut, în ultimele luni, într-un context care depășește cu mult piața achizițiilor publice. Potrivit unei investigații publicate în presă, fostul deputat PAS Alexandr Trubca a fost implicat într-o afacere imobiliară derulată împreună cu fostul parlamentar PAS Viorel Barda și chiar cu Estate Invest Company, compania care dezvoltă un complex locativ.
Trubca și-a depus mandatul de deputat la 10 iulie 2026, invocând faptul că activitatea sa economică „afectează imaginea și credibilitatea întregii echipe” PAS, iar la scurt timp după demisie, Autoritatea Națională de Integritate a inițiat controlul averii și al intereselor sale personale, pe fondul unei sesizări privind posibile nepotriviri între veniturile declarate și achizițiile de bunuri imobile și mobile ale familiei sale.
Este important de subliniat că acest episod, în prim plan cu Trubca, nu are, deocamdată, nicio legătură juridică stabilită cu contractul de reconstrucție a Terminalului „Eugen Doga”, iar Trubca nu este menționat în documentația licitației câștigate de Estate Invest Company.
Ceea ce leagă totuși cele două episoade este exact numele companiei: aceeași Estate Invest Company care, cu câteva luni în urmă, apărea ca partener într-o afacere imobiliară a unui parlamentar PAS obligat să demisioneze pe fondul controverselor de imagine este astăzi beneficiara unui contract public de 150 de milioane de lei, obținut după eliminarea rapidă și puțin motivată a doi din trei concurenți.
Umbra unui nou lobby politic
Potrivit unor surse apropiate de dosar, deputatul PAS Vasile Grădinaru ar fi făcut lobby în favoarea omului de afaceri Iurie Dîrda și al companiei Estate Invest Company, câștigătoarea licitației pentru reconstrucția Terminalului „Eugen Doga”.
Sursele susțin că Grădinaru ar fi intervenit pe lângă persoane implicate în procesul de luare a deciziei, pentru a susține interesele lui Iurie Dîrda și ale Estate Invest Company. Informația nu a fost, deocamdată, confirmată prin documente sau de instituțiile implicate.
Sursele noastre susțin că deputatul ar acționa ca intermediar de lobby între mediul de afaceri legat de Iurie Dîrda și decidenții implicați în procedura de achiziție de la Aeroportul Internațional Chișinău, un tipar care, dacă se confirmă, nu ar fi singular: precedentul Trubca arată că proximitatea dintre foști sau actuali deputați PAS și proiectele imobiliare sau contractele legate de Estate Invest Company a mai generat, în ultimul an, controverse publice și verificări instituționale.
Subliniem că, la acest moment, informația despre rolul lui Vasile Grădinaru și al lui Iurie Dîrda provine exclusiv din surse neoficiale și nu a fost confirmată documentar sau instituțional, iar asocierea cu precedentul Trubca este una de context, nu o dovadă a vreunei fapte concrete în dosarul actual.
Nicio persoană sau companie menționată în acest material nu a fost, până la publicare, condamnată sau sancționată în legătură cu faptele descrise, iar Alexandr Trubca respinge public acuzațiile aduse în dosarul penal separat în care este vizat.
Dacă informația despre rolul lui Grădinaru se confirmă, ea ar adăuga un strat suplimentar de îngrijorare la un dosar care ridică deja semne de întrebare structurale: o procedură în care doi din patru concurenți sunt eliminați fără explicații publice detaliate, pentru o companie care a mai fost asociată public cu un parlamentar PAS nevoit să demisioneze, într-un domeniu ca infrastructura aeroportuară strategică, unde presiunea politică asupra deciziilor de achiziție ar submina exact garanțiile de transparență pe care legislația trebui să le ofere.
Aeroportul, între improvizație și interese
Rezultatul concret al acestui întreg proces, corturile metalice de la intrarea în terminal, cozile kilometrice, personalul iritat de la filtrele de securitate, este ceea ce văd, zilnic, mii de călători.
Ceea ce nu văd, însă, este modul în care se decide, în spatele ușilor închise ale grupurilor de lucru pentru achiziții, cine va construi, cu bani publici, aeroportul de mâine și cât de aproape stau, uneori, deciziile administrative de rețelele politice și de afaceri.
Aeroportul Internațional „Eugen Doga” este cartea de vizită a țării și prima sau ultima impresie pe care o lasă Republica Moldova. Astăzi, el rămâne exemplul clasic al prăpastiei dintre cifrele mari din rapoartele guvernamentale și realitatea de la sol, dar se pare și dintre discursul despre transparență și modul concret în care se atribuie contractele publice de sute de milioane de lei.
