Ghiozdanul imens: consecințe și soluții pentru părinți
Medic reabilitolog, Gheorghe Zagorodniuc, care activează în cadrul Centrului Medical „Biomed Diagnostic”, ne relatează ce urmări grave pot avea la copii ghiozdanele imense și hipodinamia. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Facultatea Medicină Generală, după care a urmat specializări în Kinetoterapie de Recuperare și Fizioterapie. După aceasta s-a orientat spre Medicina Manuală – ramură a Kinetoterapiei, care presupune analiza problemelor musculoscheletale, depistarea cauzelor și modul de corectare a acestora.
Tot mai mulți copii merg la școală cu ghiozdane imense. Cât este de indicată și de sănătoasă această deprindere pentru aparatul locomotor al școlarilor
Atât copiii cât și maturii poartă ghiozdane sau rucsacuri. Este o întrebare tot mai frecventă. Din fericire, rucsacul cu bretele reglabile și spate rigid prezintă mai puține riscuri pentru copii decât gențile școlărești vechi. Condiția este ca greutatea lui să nu depășească 10-12% din greutatea copilului. Exemplu: un copil de clasa 1–2 are masa corporală cam 25–30 kg. Deci, ghiozdanul trebuie să aibă de la 2 până la 3 kg. Dacă depășește, e necesar ca părintele o dată pe săptămână, împreună cu copilul (obligatoriu!) să facă revizie în el, să înlăture obiectele de prisos, de atâtea ori, cât e necesar pentru ca copilul să deprindă să facă acest lucru singur.
În Chișinău există rețeaua de transport public și copiii nu parcurg distanțe foarte mari pe jos, dar în orășelele și satele fără transport există această problemă. Norocul e că cei de la sate sunt mai antrenați fizic (să nu fiu înțeles greșit, nu în toate cazurile). Dar totuși, programul școlar trebuie ajustat la necesitățile zilei. Unele materii sunt demult depășite. Există alternative digitale, media. Cu regret, programul e alcătuit de specialiști nu tocmai tineri. Anume aici este terenul Ministerului Educației, care trebuie să facă ajustare la zi.
Altă provocare este hipodinamia, care ia amploare. Tabletele și smartfoanele au luat locul mingii. Aceasta e tragedia ce ne va schimba tot corpul, ne va face cocoșați. Pe lângă astea, ghiozdanele grele sunt floare la ureche.
Cine va avea înțelepciunea să-și protejeze copiii îi va trimite la dans și înot. Copiii fără atenția părinților vor face scolioze și cifoze grave, care nu se corectează definitiv.
Dacă părinții observă unele diformități la ținuta copilului, trebuie în mod obligatoriu de adresat la ortoped, pentru ca acesta să-l direcționeze spre kinetoterapeut, fizioterapeut, care la rândul lor stabilesc un program de corecție sistematizat de 2 ori pe an sau chiar de 4 ori pe an. Părinții, la rândul lor, trebuie să aibă grijă nu doar de notele de „10” ale copilului, dar să nu uite că aceștia sunt și ei oameni mici, au și ei nevoile lor, au preferințe (chiar am auzit că, au și obiecte care nu le prea plac, aici tot Ministerul trebuie să intervină).
Și cel mai important: copiii au și ei suflet, iar sănătatea mintală și spirituală a copiilor pentru mine, ca părinte, e mai importantă decât numărul de „10” din agendă. Faceți copiilor o copilărie FERICITĂ.
Dansatorii rămân să dețină cea mai corectă postură
Cu siguranță dansatorii sunt posesorii celor mai frumoase și sănătoase ținute. Dar și ei, în măsură mai mică decât alți sportivi au probleme ortopedice. Secretul este în intensitatea efortului fizic, încărcătura articulațiilor, traumatismele minore și frecvente în acest tip de sport. Cu cât mai mari performanțe ating dansatorii, cu atât mai multe riscuri acumulează.
Inițial cu mici probleme de atitudine scoliotică (încă nu scolioză), cu un început de picior plat, predispoziție spre obezitate sau alte tendințe, copiii de la 4–5 ani care încep să facă dans, foarte repede se corectează, timp de 6–10 luni. Dar, cu creșterea efortului și greutății corpului, se întâmplă o întoarcere înapoi la problemele copilăriei. Dacă încălțămintea este greșită, sunt traumate ligamentele picioarelor, genunchilor, șoldurilor și într-un final a coloanei. De aici pot începe probleme cu urmări ireversibile.
Părinții sunt acei care trebuie să urmărească schimbările, oboseala, durerile și să meargă la control ortopedic de două ori pe an. Uneori anume părinții doresc mai multe performanțe și medalii câștigate, dar trebuie de chibzuit bine asupra beneficiilor și sacrificiilor. E dur, dar just – doar vreo 10% din copii vor avea performanțe fără riscuri de sănătate. Ceilalți copii trebuie să continue să danseze în ritm mai ușor, doar pentru sănătate.
Dansul este pentru sănătate – nu sănătatea pentru dans.
