Astăzi se împlinesc 7 ani de la evenimentele din 7 aprilie 2009. Retrospectiva protestelor din aprilie 2009

În dimineaţa zilei de 6 aprilie 2009, Comisia Electorală Centrală a anunţat rezultatele preliminare ale scrutinului parlamentar din 5 aprilie. După prelucrarea a 96,51 la sută dintre procesele-verbale ale secţiilor de votare, Partidul Comuniştilor acumulase 49,94 la sută din voturi (60 de mandate), Partidul Liberal 12,82 a sută (16 mandate), Partidul Liberal Democrat 12,27 la sută (14 mandate), iar Alianţa Moldova Noastră 9,83 la sută (11 mandate).

În seara zilei de 6 aprilie, aproximativ 15.000 de persoane, potrivit organizatorilor, au protestat în Piaţa Marii Adunări Naţionale în semn de protest faţă de rezultatele alegerilor parlamentare din 5 aprilie.

Tinerii au continuat apelurile la proteste, pe reţelele de socializare circulând mesaje cum ar fi: „Tinerii declară ziua de 7 aprilie – Zi de doliu naţional în Republica Moldova. Dacă nu ai votat pentru PCRM, ia o lumânare şi ieşi în stradă, ora 10.00, la Ştefan cel Mare”.

În dimineaţa zilei de 7 aprilie, marţi, la ora 09.30, reprezentanţii protestatarilor din seara de 6 aprilie au organizat o conferinţă de presă, în care au cerut renumărarea voturilor de către o comisie a societăţii civile. 

La ora 10.30, aproximtiv 5.000 de protestatari, reuniţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale, au cerut repetarea alegerilor parlamentare, printre aceştia numărându-se mai mulţi oameni politici. După jumătate de oră, numărul protestatarilor s-a ridicat la 8.000 de persoane.

Până în jurul orei 12.00, protestele au fost paşnice. După prânz însă, protestatarii au început să arunce cu pietre în clădirile preşedinţiei şi Parlamentului. O autospecială a pompierilor a încercat atunci să îi stropească pe protestatari cu apă, dar s-a retras din cauza atacurilor cu pietre şi ouă.

În jurul orei 13.00, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, în apropierea Parlamentului şi a Preşedinţiei se adunaseră aproximativ 30.000 de tineri, iar altercaţiile între poliţişti şi protestatari s-au intensificat. Zeci de tineri şi poliţişti au fost răniţi. După o jumătate de oră, câţiva manifestanţi au spart uşa clădirii preşedinţiei şi Parlamentului şi au început să scoată în stradă diverse obiecte din interior. În incinta clădirilor, protestatarii au dat foc mobilierului, în timp ce afară poliţiştii au lansat gaze lacrimogene. În tot acest timp, televiziunea publică a difuzat un film artistic, iar radioul public a difuzat muzică.

Violenţele au continuat, iar drapelul României şi cel al Uniunii Europene au fost arborate pe clădirea Parlamentului.

Cei trei lideri ai partidelor de opoziţie au îndemnat mulţimea din faţa Guvernului să manifesteze paşnic şi s-au îndreptat spre Parlament şi preşedinţie pentru a-i aduce pe protestatarii de acolo în Piaţa Marii Adunări Naţionale. În jurul orei 17.00, reprezentanţii partidelor parlamentare se întrunesc în clădirea Guvernului pentru negocieri. Partidele de opoziţie au declarat că vor cere Comisiei Electorale Centrale anularea alegerilor parlamentare.

Spre seară de pe acoperişul Parlamentului ieşea fum negru, iar de la ferestre se vedeau flăcări. Atmosfera generală este una de haos, în Parlament şi preşedinţie intrând sau ieşind oricine după bunul plac. Pe cele două clădiri sunt scrise inscripţii precum: „Basarabia, pământ românesc”, „Jos comuniştii”.

În noaptea de 7 spre 8 aprilie aproximativ 200 de persoane, printre care şi minori, au fost reţinute în centrul capitalei. Mai târziu s-a constatat că în noaptea respectivă zeci de tineri au fost bătuţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi în comisariate. Tânărul Valeriu Boboc a murit în urma loviturilor. În presă s-au vehiculat şi alte nume de tineri decedaţi, dar ancheta nu a confirmat vreo legătură cu evenimentele din 7 aprilie.

În dimineaţa zilei de 8 aprilie, deşi în centrul Chişinăului nu mai erau manifestanţi, Preşedinţia şi Guvernul erau înconjurate de cordoane de poliţişti cu scuturi. Forţe de menţinere a ordinii publice se aflau şi în spatele Parlamentului. Intrarea era păzită de poliţişti în civil, care supravegheau ca nimeni să nu intre, în timp ce lucrătorii de la salubrizare au început curăţenia.

În 2016, la șapte ani de la aceste proteste, autorităţile nu au stabilit încă cine se face vinovat de escaladarea violenţelor la 7 aprilie, de devastările care s-au produs, precum şi de maltratarea tinerilor în comisariate.