Emigrațiile din Republica Moldova: cauze și consecințe
O temă foarte amplă, severă și actuală sunt migrațiile. Acestea își iau începutul în anul 1999. Potrivit datelor SFM, numărul de migranți a fost în creștere constantă în ultimii doisprezece ani, excepție fiind anul 2005, de la circa 100,000 în anul 1999 la aproximativ 350,000 către sfârșitul anului 2010. Începând cu anul 2003 fluxul de migranți din zonele rurale a început să crească cu ritmuri mai sporite decât cel din zonele urbane.
În linii generale, migranţii pe termen lung provin din diverse categorii sociale şi sunt de origine atât din mediul rural (75%), cât şi din cel urban (25%). Migraţia din Moldova este direcţionată în special către două regiuni: Uniunea Europeană (UE, cele mai importante destinaţii fiind Italia, Spania şi Portugalia) şi Comunitatea Statelor Independente (CSI, cu Moscova şi St. Petersburg ca destinaţii prioritare în Federația Rusă, şi Ucraina în proporţii mai mici). Migranţii moldoveni aleg Rusia datorită pieţii muncii extinse, liberei circulaţii, costurilor reduse pentru migraţie şi a proximităţii socio-culturale.În cazul Moldovei, migraţia a fost cauzată de factori economici şi a apărut ca un mecanism de reducere a sărăciei.
Un studiu recent arată că factorii economici, precum sărăcia, şomajul şi salariile mici reprezintă peste 72% dintre factorii de împingere a migraţiei. Salariile nominale erau foarte mici, iar cele reale au scăzut din cauza ratelor ridicate ale inflaţiei. Drept rezultat s-a extins sărăcia; un studiu al Băncii Mondiale a evaluat că în 1999 aproximativ 80% din populaţia Moldovei se afla sub limita oficială a sărăciei, 20% din populaţiei trăind în sărăcie extremă.
Există trei sectoare principale de angajare a migranţilor moldoveni peste hotare – construcţii, menaj şi servicii. O deosebire clară se evidenţiază în funcţie de destinaţia migranţilor. Astfel migranţii care lucrează în CSI sunt angajaţi predominant în construcţii şi comerţ, iar cei din statele UE lucrează prioritar în sectorul casnic, dar şi în construcţii.
Până în prezent, migranţii moldoveni preferau să plece în acele regiuni şi ţări cu care împărtăşeau similarităţi culturale, istorice şi lingvistice.Deoarece Moldova a făcut parte din Uniunea Sovietică, limba rusă a devenit pe larg utilizată de moldoveni. Cunoaşterea limbi ruse facilitează migraţia şi integrarea în regiunea CSI.
Vorbitorii de limbă română pot învăţa cu uşurinţă alte limbi de origine latină, precum italiana, spaniola, portugheza şi franceza, iar aceasta facilitează migraţia spre statele respective din UE. Mulţi dintre migranţii moldoveni învaţă limbile acestor state mai repede decât alţi migranţi.
Rata scăzută de îmbunătăţire a competenţelor în perioada de migraţie este, cel mai probabil, un rezultat al faptului că deseori moldovenii sunt angajaţi în sectoare care necesită un nivel mic de calificare şi un rezultat al statutului forţei de muncă.
Întoarcerea susţinută şi integrarea sunt considerate a fi ultima etapă în procesul migraţiei circulare. La nivel personal, perioada circularităţii poate fi de durată lungă sau scurtă. Revenirea acasă este un fenomen relativ nou în Moldova. Un studiu din 2008 arată că 10% dintre toţi migranţii întorşi au revenit în 2003 iar tendinţa de revenire era în creştere ca rezultat al îmbunătăţirilor de ordin social, economic şi politic din Moldova. Intenţiile de întoarcere sunt considerabil mai mari la migranţii moldoveni în comparaţie cu migranţii altor ţări studiate.
