Emoționant! Povestea eroului Ștefan Jurja, originar din Basarabia: a luptat cu vitejie pentru a-și apăra patria de ruși

Redacția Liber TV

Ștefan Jurja trăiește în Cotești, Vrancea, din 2006 și este originar din Basarabia. Majoritatea localnicilor il poreclesc „rusul”, însă de fiecare dată când este numit așa, un fior îi străbate corpul și durerile amintirilor îi readuc în memorie războiul de pe Nistru la care a participat (1992) și cele 20 de schije rusești care i-au poposit în corp într-o zi, când încerca cu disperare să apere fâșia de pământ sfânt numit „acasa”: Basarabia, relatează ziaruldevrancea.ro. 

S-a născut în 1954 pe malul stâng al Prutului, în satul Dolna, județul Lăpușna (Chișinău) și a fost Capitan de Poliție. Începerea conflictului armat între Rusia și R. Moldova l-a dus în prima linie a frontului pentru a-și  apăra casa și familia, pământul unde se născuse și noua independență a Moldovei față de Moscova, independență câștigată în 1990 odată cu destrămarea URSS.

Deși Moldova nu avea o armată proprie, deși nu deținea aproape niciun fel de armament, curajul celor care au protestat și ripostat împotriva „Marelui Urs” de la răsarit a fost atât de mare, încât s-au așezat cu piepturile goale în fața celor care au rupt din pământul Basarabiei lor și au declarat independeța așa-zisei republici Transnistria.

Stefan Jurja, pe atunci Căpitan de Poliție, a avut sub directa conducere și coordonare mai mulți oameni și întodeauna, pe durata participării la conflict, a rămas în fruntea lor până când un obuz a explodat lângă el și 20 de schije l-au pus la pământ. 18 bucăți din metalul rusesc au fost eliminate din corpul lui însă plămânii au rămas perforați de câte o schijă fiecare, iar astăzi, la distanță de 30 de ani, metalul invadatorului îi amintește cu fiecare respirație că glia strămoșească nu trebuie precupețită nici măcar cu prețul vieții.

Pentru Stefan Jurja, abia după încetarea conflictului armat a început adevăratul razboi. Un război al supraviețuirii și al nedreptăților, al trădărilor celor care au preluat puterea noii R. Moldova, război pe care aceștia îl duceau pentru a pedepsi, parcă, pe toți cei care au avut curajul de a spune un nu hotărât celor care,  cu doar câteva decenii în urmă, le-au ucis sau deportat părinții și bunicii în Siberia.

Stefan Jurja a mai rămas în Poliție încă 3 ani de la încetarea conflictului dintre Moldova și nou înființata republică separatistă Transnistria, apoi a început lupta pentru supravițuirea de după razboi.

De această dată, din apărător al pământului patriei a devenit dușman al celor care au preluat puterea politică în Moldova și care erau în continuare sub controlul Moscovei.

Ignorat, acuzat, lipsit de orice drepturi de panticipant la razboi, Stefan Jurja a devenit, în scurt timp, porta-vocea celor care au murit în timpul conflictului si a celor care au fost răniți ca și el și lipsiți de orice formă de respect și de drepturi din partea autorităților.

A început să organizeze manifestații și proteste anti guvern, să ceară ca participanții la război să primească ajutor financiar din partea statului  si cei căzuți pe câmpul de luptă să fie medaliați post-mortem iar copiii lor să fie susținuți financiar pentru a putea merge la școală și pentru a avea hrană zilnic pe masă.

Nu avea să se întâmple nici una nici alta, iar ca un paradox, povestește Ștefan Jurja, ”în momentele fierbinți ale războiului, în timp ce bombele veneau asupra noastră de peste tot, eu și oamenii mei ne găseam într-un lan de grâu care, la sfârșitul unei zile, acesta era insângerat și presărat de trupurile celor uciși.”

Pâinea însângerată și glia țării au fost apărate cu prețul vieții lor iar după război, cei care au preluat puterea i-au aruncat în uitare, i-au ignorat și le-au batjocorit jertfa în timp ce titlul și drepturile de veterani de razboi le-au oferit unor indivizi care nu au participat la conflict, în prima linie, și nu aveau niciun fel de merit.

Ori de câte ori povestește despre camarazii lui morți, plânge.

La un an de la incheierea razboiului, pe 8 mai 1993, președintele de atunci al R. Moldova, Mircea Snegur, a emis un decret care acorda facilități veteranilor războiului din Afganistan. Aceștia urmau să primească de la statul moldovean aceleași drepturi cu veteranii celui de al Doilea Razboi Mondial. A ignorat complet, însă, participanții războiului pentru independența țării a cărui președinte era, batjocorindu-le, astfel, jertfa.

După ce autoritățile au aruncat asupra lui fel de fel de acuzații și presiuni numindu-l trădător și destabilizator al noii democrații, a hotărât să se mute în România. Se simțea mai în siguranță în Patria Mamă și chiar dacă soția lui a decis că ea și cei doi copii nu il vor urma, Ștefan Jurja și-a adunat toată durerea sufletească și împreună cu câteva lucruri personale a trecut Prutul.

Astfel, după ce a fost în tranzit prin mai multe județe prin țară, unde a și muncit ca să își câștige traiul de fiecare zi, în 2006 se stabilea definitiv la Cotești, în Vrancea.

Comunitatea de aici l-a acceptat mai greu pentru că il asociau mereu cu un rus iar rușii nu sunt defel iubiți în România.

Cu timpul, oamenii satului au înțeles că el este român și că, de fapt, tocmai acesta este motivul pentru care a fost nevoit să lase în urmă pământul natal basarabean și familia și să se transfere în România.

Despre razboi, despre locurile natale și despre lupta lui cu sistemul din Moldova controlat de la Moscova, Ștefan Jurja a putut transmite oamenilor adevărul prin cărțile pe care le-a scris (”Ciuruit de zeci de gloanțe în Dealu lui Traian„ ,”În căutarea luminii”, ”Zbucium și regăsire”, iar ultima carte ”Regăsire și reunire” a fost scrisă în colaborare cu  Constantin Asofronie, președintele Asociației Naționale ”Cultul Eroilor Regina Maria”, din Galați.

Nu s-a simțit întreg până când nu a pus în practică ridicarea unei troițe din lemn sculptat, amplasată chiar în apropierea casei lui din Cotești, dedicată în totalitate eroilor neamului românesc, căzuți la datorie în timp ce apărau pământul de invadatorii ruși.

Simplitatea și modestia lui Ștefan Jurja, curajul lui și dăruirea față de țară ar trebui să fie un exemplu pentru toți cei care au condus România și Moldova în ultimile 3 decenii și oricât aceștia au trădat și vândut neamul românesc, am avut perenitate în timp, ca nație, datorită eroilor precum Ștefan Jurja care s-au jertfit pentru țara lor.

Îți place ce citești? Contribuie la dezvoltarea platformei cu o donație:

Donație unică
Cotizație lunară

Republica Moldova

Beneficiar: AO „UNIREA - Onoare, Demnitate și Patrie”

MDL: MD75VI022240300000083MDL

USD: MD16VI022240300000068USD

EUR: MD25VI022240300000063EUR

RON: MD60VI022240300000011RON

SWIFT: VICBMD2X416

România

Beneficiar: Vlad Bilețchi IBAN: RO05INGB0000999908458154 SWIFT: INGBROBU

Beneficiar: Vlad Bilețchi IBAN: RO41RNCB0685154653320001 SWIFT: RNCBROBU