Interviu exclusiv cu Irina Stăvilă: „Șahul și istoria sunt profesorii vieții mele”
-De când și cum ai început să joci șah?
-Am început să cunosc lumea acestui sport la cinci ani. Tatăl meu m-a învățat să mișc piesele. El mă ducea la toate turneele pentru copii. Acolo m-au ochit câțiva antrenori – mai precis: doi, care m-au învățat diverse tactici și strategii și au dezvoltat în mine răbdarea, atenția și simțul de a lupta până la ultima mutare. O dată, jucam o partidă la un concurs și când am văzut că încep să pierd, am oprit ceasul și am cedat. Atât mi-a trebuit… Tare m-a mai certat antrenorul – până și astăzi țin minte. Mi-a zis apăsat că de azi înainte va trebui să lupt până la ultima mutare.
-Cum ţi-ai dezvoltat talentul de șahistă ca şi copil?
-Prin antrenament zilnic. Îmi amintesc diminețile de atunci. Tatăl meu mă ducea la școală și zilnic avea câteva dezlegări pregătite special pentru mine pe care trebuia sa le rezolv în minte. Odată am uitat rucsacul acasă, eram prea concentrați la problemele de șah.
-Care este cea mai mare realizare a ta până acum în ceea ce privește concursurile de șah?
-Cele mai bune rezultate le-am avut în perioada junioratului, când am obținut titlul de Campioană a R. Moldova la vârsta 20 ani. Multe victorii am avut și cu echipele pentru care am jucat: Bulgaria și Cipru. Dar cel mai mare câștig este că acest sport m-a disciplinat și mi-a pus pe tablă toate piesele. Mai departe totul ține doar de strategia mea.
-Care sunt obiectivele tale? Cum îți vezi la moment viitorul?
-Energia mea acum o concentrez pe activitatea mea de bază și anume: întocmirea arborelui genealogic pentru ultimii 300 de ani a tuturor basarabenilor.
-Pare o activitate foarte interesantă, dar și foarte grea! Cât de important consideri că este pentru cetățenii țării noastre să-și cunoască rădăcinile?
-Mai exact, de vreo zece ani am această ocupație, dar în ultimii ani sunt din ce în ce mai pasionată de această activitate. Este o părticică din mine. Din ce am observat – cu cât o persoană este mai „coaptă”, cu atât interesul pentru rădăcinile lui este mai mare. Pentru mine, ideea de a ști cine au fost strămoșii mei este echivalentă cu a ști cine este mama și tatăl meu.
– De când ai inceput să te ocupi cu studiul rădăcinilor familiilor și ce înseamnă acest proiect pentru tine la ora actuală?
-Din adolescență. Inițial a fost doar o modalitate de a câștiga ceva bănuți de buzunar de la tatăl meu (care este Doctor în Istorie și specializat pe astfel de cercetări de Arhivă). Îl ajutam să construiască niște scheme după anumite reguli. Mai apoi, m-am copt la minte și am înțeles ce lucru valoros realizez eu. Acum am preluat mai multe responsabilități – cea mai plăcută parte este discuția pe care o am cu cei care apelează la noi, pentru că majoritatea sunt oameni de calitate.
-Ce pasiuni mai ai în afară de cele două lucruri pe care te bazezi?
-Îmi place să citesc și să merg la teatru. Când întâlnesc un om interesant îi iau un interviu – am o colecție. Dar mângâierea mea o reprezintă călătoriile. Mi-am făcut un plan să vizitez în fiecare an câte o țară nouă.
-Ce sfaturi le-ai putea da tinerilor pasionați de șah și care vor să-și formeze o carieră în acest domeniu?
-Cu mult entuziasm, muncă și insistență vor reuși tot ce își propun. Dacă își doresc cu adevărat performanțe să nu se lase niciodată. Practicând orice tip de sport ai șansa de a întâlni campioni și norocul de a deveni campion. Adevăratele talente vor sparge orice zid! Le doresc mult succes!
