Vera Carauș si soțul

INTERVIU// Meseria de poştaş nu e uşoară, dar nici grea, dacă ai drag de ea

Nicoleta Furdui

Munca de poştaş constă în a distribui toate genurile de corespondenţă, inclusiv bani, către oameni şi organizaţii. Şi totuşi aceasta nu e una uşoară, dar nu e nici grea dacă ai drag de ea, după cum ne spune doamna  Vera Carauş, poştaş în satul Vărăncău raionul Soroca timp de 42 de ani.

-Anume pentru faptul că ştim că nu e o muncă deloc uşoară, am vrea să ne spuneţi, în primul rând, care a fost pilonul de bază ce v-a impulsionat să practicați  această meserie, şi ulterior, să îi dedicaţi aproape jumătate de secol?

-Cred că au fost mai mulţi. În primul rând dragostea pentru această meserie pe care am avut-o încă de mic copil. Nu pot să zic că mi-a cultivat-o cineva anume, dar de fiecare dată când vedeam vreun poştaş simţeam o bucurie lăuntrică, ba chiar puteam să-l admir o zi întreagă. După aceea, când ajungeam seara acasă, înainte de a adormi, închideam ochii şi mă imaginam pe mine în acest rol. Un alt pilon pe care m-am bazat a fost credinţa. Acea credinţă absolută  că voi reuşi să ajung ceea ce mi-am propus, că voi reuşi să-mi duc misiunea la bun sfârşit chiar dacă, eventual, mai erau şi sceptici în privinţa acestui lucru.

-Dacă e să vorbim despre ghidare, care credeţi  că sunt  problemele,  dificultăţile dar şi beneficiile acestei meserii?

-Probleme nu zic că nu a fost, la fel că în cadrul  fiecărei meserii. M-am confruntat de asemenea şi cu multe dificultăţi, printre care se numărau drumurile lungi şi anevoioase, pe care trebuia să le parcurg pe timp de ger, ploaie sau arşiţă, uniforma care uneori îmi era inconfortabilă. Cu toate acestea, după cum v-am spus şi mai sus, nu mi s-a părut deloc greu, ba chiar uşor, datorită pasiunii pe care am avut-o pentru această meserie. Până la urmă ştiţi cum se spune: ”Atunci când îţi place un lucru, nici defectele acestuia nu-ţi par defecte.” Aşa s-a întîmplat şi în cazul meu. Am iubit atât de mult meseria de poştaş, încât nu am luat-o drept o simplă muncă, drept un simplu rol jucat în piesă vieţii, ci drept un stil de viaţă.

-Aţi avut vreo strategie după care v-aţi ghidat pentru a excela pe plan profesional?

-Nu am avut niciodată un plan cu exactitate după care să mă ghidez.Cred că ghidul meu a fost conştiinţa care mi-a spus tot timpul cum să procedez în anumite situaţii şi ce decizie să iau. Deşi îmi dădea idei spontane, acestea erau mereu cele mai bune şi corecte pentru mine şi carieră mea la vremea respectivă.

-Ce calităţi consideraţi că ar trebui să posede un poştaş adevărat şi cum ar putea fi ele dobândite?

-Cred că lista calităților necesare este una lungă. În primul rând respectul, pentru că dacă nu va şti să-i respecte pe cei cu care lucrează, automat nici ei nu-l vor respecta. Ar mai fi toleranţa, imparţialitatea, punctualitatea şi onestitatea. Despre dobândirea lor, singurul lucru pe care l-aş  putea spune e că acestea vin odată cu pasiunea pentru meseria pe care o ai şi nu e nevoie de cine ştie ce reguli pentru a le dobândi.

-O ultimă întrebare, dacă ar fi să mai trăiţi o viaţă aţi alege tot meseria de poştaş sau aţi opta pentru altceva?

-Cu siguranţă că aş alege tot această meserie pentru că, cum v-am mai spus, ea a devenit parte din mine. E un stil de viaţă fără de care nu ştiu cum aş putea să mai exist.