(REPORTAJ) Misionar Social Media//Despre activitatea Svetlanei SAINSUS sau cum să utilizezi facebook-ul pentru a schimba lumea

O urmăresc pe Svetlana Sainsus de mai mult timp și acestea sunt doar câteva întrebări la care mi-am dorit să aflu răspunsuri. Am căutat și mi-a plăcut ce am descoperit.  Ce mi-a povestit Svetlana Sainsus, dar și oameni din jurul ei, găsești în reportajul care urmează. Ia-ți câteva minute și cunoaște o poveste altfel, despre viața trăită intens, pe clipe. Are nevoie și ceaiul tău cald de ceva pe măsură, nu? Este foarte probabil să rămâi la fel de plăcut surprins ca și mine.

Alături de familia ei, ajută, deseori, oameni aflați în dificultate. Vrea să contribuie la construirea unei case pentru cineva care nu are unde să locuiască. Înțelege că donația sa este doar o parte din suma considerabilă care ar trebui colectată. Se hotărăște să ceară ajutorul prietenilor de pe rețelele de socializare. Postează cazul și, într-un final, sunt adunați banii necesari. Fericire și recunoștință. Povestea continuă.

Așa arată începutul activității Svetlanei Sainsus. Și-ar dori ca fiecare caz să urmeze scenariul celui dintâi. Originară din Republica Moldova, este Omul la care zeci de familii apelează, pentru ca să le fie publicat cazul. Postările îi sunt urmărite de mii de oameni, a făcut posibile numeroase facilități prin care se poate dona și monitorizează fiecare situație în detaliu. Între timp, a aderat la fundația Sfântul Gheorghe.

„Primul caz a fost al unor copii din Sociteni (Vlăduța și Gheorghiță). Am colectat bani și le-am cumpărat o casă.” (Svetlana Sainsus)

 Cum era copilul Svetlana Sainsus? 

În aproape patru ani, au fost susținute sute de cazuri și s-au donat peste 500.000 de euro. Svetlana adună fonduri pentru familii social-vulnerabile, orfelinate, aparatură medicală pentru spitale și, mai ales, pentru copii care suferă. Svetlana face copilăria atâtor suflețele mai frumoasă, dar cum a fost, oare, copilăria ei?

  „Minunată a fost acea perioadă. Cu lume bună și prietenoasă și fără atâta răutate pe care acum o văd în lume… O copilărie fără internet, desigur. Ne jucam toată ziua pe afară, ne rugau părinții să mai intrăm în casă”. 

  … și, poate de aceea, pentru că a fost un copil fericit, și-a dorit Svetlana să îi vadă și pe alții bucurându-se. Când era mică, primea de la bunici renumitele vitamine, care îi impresionează atât de mult pe copii, iar acestea însemnau un mare dar. Astăzi, alături de alți donatori, face Daruri pentru care oamenii cu greu găsesc cuvinte de mulțumire. 

  Există o întâmplare din copilărie, pe care Svetlana nu o poate uita, și anume un moment de neatenție, în care, iarnă fiind, sora ei mai mare a căzut într-un lac și s-a spart gheața. Sperietura a fost, probabil, puternică. Am vrut să aflu de ce întâmplări își aduce aminte, la rândul ei, sora Svetlanei. Iată ce mi-a  spus:

 „Țin minte că mereu Svetlana aducea acasă câini vagabonzi, pisici, îi hrănea pe unde îi vedea și tot timpul plângea când vedea vreun animal rănit. Iubea foarte mult animalele și copiii, îi plăcea să aibă grijă de copiii de prin mahala”. (Oxana Sainsus – sora Svetlanei Sainsus)

În adolescență, își dorea să devină reporter sau actriță și nu s-a gândit niciodată că organizarea actelor de caritate se va transforma în activitatea ei principală. A încercat întotdeauna să ajute lumea, voia chiar să îi molipsească pe cei din jur să contribuie, dar nu a crezut că va ajunge până aici. Lucrurile s-au aranjat de la sine și, după ce s-a construit casa pentru Vlăduța și Gheorghiță, solicitările nu au mai contenit. Svetlana le-a preluat, una după alta. „Aruncarea” în această combinație de responsabilitate și împlinire a fost inevitabilă.

 „Când întâlnea pe drum vreun cerșetor, intra în cel mai apropiat magazin și îi cumpăra mâncare. Bani nu le dădea, în schimb, le cumpăra mâncare. Când vedea persoane în vârstă care vindeau diferite produse, tot timpul se străduia să cumpere tot de la acei bătrâni, ca să le facă bucuria că și-au vândut marfa și le mai dădea și bani în plus”. (Oxana Sainsus – sora Svetlanei Sainsus)

Oamenii se mobilizează la cazuri 100% veridice

 Te-ai putea întreba: cum reușește Svetlana să mobilizeze un număr atât de mare de oameni? În timpuri în care actele de caritate sunt utlizate, deseori, ca pretext pentru cazuri de șarlatanie, ce îi face pe utilizatorii de internet să devină donatori?

O scurtă investigație oferă cele mai bune răspunsuri. Deschid pagina Svetlanei Sainsus și analizez postările. Nu este vorba numai de cuvinte, ci și de materiale care dovedesc faptul că poveștile de viață prezentate sunt adevărate – poze care o surprind pe Svetlana acasă la copilașii bolnavi, jucându-se cu ei, poze și videouri de la spitalul din Istanbul, din avionul care îi transportă pe copii, poze cu donatori fideli, live-uri pe facebook… Impresionant, nu? Orice persoană poate urmări în timp real evoluția fiecărui caz, modul în care ajutorul pe care îl oferă se materializează. 

  „La început, zeci de oameni donau, acum sunt mii! Mereu ziceam că scopul meu este să molipsesc lumea să facă acte de caritate și azi pot să zic că am reușit. Sunt fericită!” (S.S.)

Astfel, în luna noiembrie a acestui an, Svetlana a inițiat o campanie de caritate pentru un copil rămas orfan, în urma unui accident. Suma propusă era de 1000 de euro. În numai câteva ore de la postarea cazului, s-au adunat puțin peste 5000 de euro.

Cazul urgent al Alexandrei – suma totală colectată în mai puțin de 24 de ore

În urma unui proces îndelungat de consultații și tratamente care nu își făceau efectul, starea Alexandrei se înrăutățea vizibil. Fetița, în vârstă de 1 an și 11 luni, a fost diagnosticată cu o formă foarte gravă de pneumonie. Cazul era unul deosebit de urgent. Timpul conta. Mama Alexandrei a contactat-o pe Svetlana Sainsus. Suma necesară afișată inițial era de 15.000 de euro. S-au adunat, în nici 24 de ore, 16.600 de euro.

  „Am apelat la Svetlana prin intermediul fratelui meu. Situația noastră era foarte, foarte urgentă, așa că am telefonat-o în jur de ora 12 noaptea. A răspuns deodată, a sărit în ajutor, fără să se gândească prea mult. Este o persoană foarte receptivă la durerea altora! N-aș avea destule cuvinte de laudă la adresa ei!!! Una pot spune cu siguranță – are o inimă de aur ! Mulțumim din suflet!”  (Negru Diana – mama Alexandrei)

Oamenii s-au mobilizat într-un mod admirabil. Cazul a fost prezentat ca fiind foarte urgent, iar donatorii au reacționat ca atare. Datorită lor, Alexandra a revenit acasă, complet sănătoasă.

Votat și donat.

În preajma alegerilor prezidențiale din Republica Moldova, cetățenii diasporei s-au hotărât să profite de faptul că la secțiile de votare vor veni multe persoane și au instalat boxe pentru donații, contribuind, astfel, la cazurile despre care știau din postările Svetlanei Sainsus. Cum s-a întâmplat acest lucru, am aflat de la Maricica Andoni, stabilită în Florida, care a făcut posibilă instalarea cutiilor în mai multe secții de votare din  SUA:

  „Înainte de turul doi al alegerilor, am aflat că în unele secții de votare din Irlanda și Italia s-au instalat cutii pentru donații, care urmau să meargă către cazul Agnesiei. Deodată, m-am gândit: „De ce nu ar fi posibil să facem același lucru și în SUA? M-am documentat, am aflat cui trebuie să mă adresez și, într-un final, am obținut prima aprobare din partea doamnei Liliana Gutan, șefa secției de votare din Chicago.Lucrul acesta mi-a dat curaj. Am contactat încă vreo 50 de persoane. Am insistat, până am primit acordul de la 6 secții. Așadar, am avut cutii pentru donații în mai multe orașe: Chicago, Sacramento, Federal Way, Washington DC, Raleigh, Atlanta. În total, s-au colectat 3700 de dolari pentru micuța Agnesia. Pentru mine, rezultatul a fost uimitor.” (Maricica Andoni, SUA)

Ce s-ar mai putea spune în acest caz, în afară de faptul că trăim printre oameni extraordinari? Nu ne cunoaștem, nu ne vorbim, unii sunt la mii de km depărtare; dar, atunci când cineva dintre noi strigă, este auzit, or ce ar putea fi mai important, în relațiile dintre oameni?  Pot avea loc schimbări majore, atunci când oamenii se unesc în numele aceluiași scop.

Câțiva donatori fideli în vizită la spitalul din Istanbul

Poze și înregistrări cu totul emoționante sunt acelea făcute în spitalul din Istanbul, Turcia, acolo unde copiii urmează tratamentul. Svetlana merge periodic în vizită și îi ține pe donatori în contact cu familiile copilașilor. Oricine poate scrie un comentariu în care să adreseze întrebări, să se intereseze de evoluția stării copiilor, iar Svetlana se asigură că oferă o informație completă. De data aceasta, la începutul lunii decembrie, a hotărât să ofere șansa celor mai activi donatori de a-i cunoaște personal pe copii. 

   „A fost o zi superbă, în care am putut vedea copiii de care suntem atât de atașați, pe care îi urmărim în postările Svetlanei și pentru care donăm. În plus, am vorbit cu părinții, am văzut că aceste cazuri sunt reale și că banii colectați sunt pentru tratament. Svetlana este un înger pentru toți acei părinți, iar spitalul din Turcia este unul dotat, e o mare diferență față de cele de la noi”. (Vlada Balica – donator aflat în vizită la Istanbul)

 „Cu siguranță, a fost o experiență extraordinară, pe care nu o voi uita încă mult timp. Cred că ideea de a face cunoștință donatorilor cu beneficiarii este foarte productivă. Spun asta, pentru că anume acest lucru m-a responsabilizat și mai mult, precum și dorința de a fi mai aproape de nevoile oamenilor. Urmăresc de mult timp activitatea Svetlanei și cred merită tot respectul, deoarece numai o persoană cu inimă atât de mare poate avea puterea de a se dedica unui număr considerabil de oameni, care au nevoie de ajutor”. (Elena Fedorcan – donator aflat în vizită la Istanbul)

Svetlana Sainsus spune că își dorește să mai facă astfel de vizite, alături de donatori.    

Eroii — față în față

Svetlana este eroul care vine în ajutor, iar copiii – eroii care trec prin momente dificile. Întâlnirea dintre ei are un farmec aparte, emoția crește până spre limite și lucrurile se opresc din mersul firesc. Cum poate fi altfel, atunci când se adună, în același spațiu, bunătatea, forța de a merge mai departe și rugăciunea înălțată către Dumnezeu?

„Credeți-mă –  nu sunt calmă deloc când mă aflu alături de copii. Zâmbesc pentru ei, să nu îi sperii, dar, înăuntrul meu, îmi vine să urlu și mă simt prost fâcând-o pe clovnul cu ei… Numai eu știu ce se întimplă cu mine, cu adevărat”. (S.S.)

Primul lucru pe care îl spune copiilor, când îi vede, este că în curând vor ieși din spital și că următoarea vizită le-o va face la ei acasă. Micuții, la rândul lor, îi mărturisesc că le e milă de mama lor, care plânge. Svetlana trebuie să aibă puterea de a-i încuraja atât pe copilași, cât și pe familiile acestora.

 „Părinților doar una le zic, să nu își piardă speranța și mereu să se gândească la bine, fiindcă gândurile se materializează”. 

Platforma www.Caritate.md — 4 milioane de lei în 4 luni

O altă realizare a Svetlanei, demnă de toată admirația, este crearea platformei pentru colectare a fondurilor www.caritate.md. A reușit acest lucru împreună cu doi prieteni. Astfel, pot fi făcute donații din orice colț al lumii. În doar 4 luni, 8000 de persoane au donat aproape 4 milioane de lei.

  „Dacă simțiți nevoia să faceți un lucru de suflet, accesați www.caritate.md. Mulți copilași așteaptă ajutor. 

 De când s-a deschis site-ul, Svetlana are și o echipă – mică, dar foarte bună. Și-au unit forțele și totul decurge mult mai ușor.

 Svetlana Sainsus își dorește…

Svetlana dedică mult timp activității de voluntariat. În orele care îi rămân, este alături de copilul ei, de familie. Cântă la pian, aceasta fiind pasiunea care o liniștește și care înlătură orice emoție negativă. Îi place să călătorească, să descopere locuri și, mai ales, oameni.

Am întrebat-o pe Svetlana Sainsus ce ar face, dacă ar dispune de orice posibilitate. A răspuns prompt: ar deschide, în Republica Moldova, clinici foarte bune, asemenea celor din străinătate, care să presteze servicii gratuite pentru copii.

Omul Anului 2016

O revistă din Republica Moldova a nominalizat-o pe Svetlana Sainsus pentru titlul de „Omul Anului”, la rubrica Societate Civilă.

  „Eram la o zi de naștere, când cineva mi-a zis că m-a vazut în listă și am fost tare plăcut surprinsă. Mă simt onorată și sunt bucuroasă că am fost remarcată ”.

În topurile revistelor sau nu, Svetlana este Omul acestor ani în care a încercat, cu tot sufletul, să dăruiască bucurie și a reușit să facă lucruri care uimesc. 

Se spune că întotdeuna trebuie să ne adaptăm la posibilitățile prezentului și să facem, cu ajutorul acestora, tot ce e mai frumos. Internetul ne iau tot timpul și sănătatea – cam asta auzim în ultima perioadă. Esența stă, se pare, în a ști CUM să crești avantajele pe care ți le aduce modernizarea. Mediul online, în povestea Svetlanei Sainsus, a devenit un canal miraculos, prin care mii de oameni află, în câteva secunde, despre cazuri în care timpul contează enorm. Totul – pentru că a știut să utilizeze aceste instrumente în favoarea lucrurilor care sunt cu adevărat importante.

„Svetlana este un om minunat. Ceea ce face ea  nu este deloc ușor, eu am trăit experiența cu boxele pentru donații și știu cât este de greu să convingi, să monitorizezi un proiect, să vrei cu adevărat să faci ceva atât de înălțător! Svetlana este îngerul copilașilor din Moldova care au ghinionul să treacă prin asemenea experiențe. Ea merită tot sprijinul nostru. Când stai și te gândești ca face totul voluntar, fără interes și cu o astfel de pasiune…  O admir, am avut ocazia să o cunosc un pic mai mult, poate, față de alții și mă bucur. Este un om mic cu o inimă mare!!!! Este nevoie să se vorbească, mai ales în presă, despre aceste lucruri, pentru ca oamenii să cunoască detalii și rezultate concrete!” (Maricica Andoni, SUA)

„Activitatea ei de acum o face să se simta împlinită, o văd tare fericită și mereu tinde să facă mai mult. Ca soră, mereu ne ajută – și pe mine, și pe fratele meu, îi place foarte mult să ne facă surprize, cadouri… Își adoră nepoțelele și mereu le alintă. Chiar daca este sora mea mai mica, tot timpul îmi vine în ajutor, cu diferite sfaturi și idei, și nu doar. Este un om special și mă bucur mult că are aceasta posibilitate de a ajuta unele persoane nevoiașe. Apropo, am uitat să menționez un lucru. Unicul defect al ei, în activitatea de binefacere, este faptul că non-stop este cu telefonul în mână!”. (Oxana Sainsus, sora Svetlanei Sainsus)

… dacă nu cei dragi, atunci cine să te cunoască cel mai bine? 

 Cred că merităm mai mult, mai multă bucurie, pentru că este o bucurie să afli despre activitatea unor astfel de Mari Oameni. 

Astăzi, suntem asaltați cu mesaje care solicită donații. Tindem să le ignorăm, câteodată, pentru că sau nu avem încredere, sau ne simțim afectați de  situație, sau, pur și simplu, ni se par prea multe. Poate că sunt justificate argumentele, dar aceste povești, cel puțin unele, chiar există. Acești oameni sunt, cu adevărat, prin preajmă și sunt de-ai noștri. Nu ai încredere în organizarea actelor de binefacere? Informează-te, găsește oameni ca Svetlana Sainsus, care îți aduc toate dovezile. Ajută. Simți că te depășește un caz? Experiența spune că, odată ce îl susții, starea ta se schimbă în mod benefic. Ajută. Numărul acestor cazuri e prea mare? Donează pentru unul, atât cât poți. Ajută! 

Te invitam, la început, să cunoști povestea Svetlanei Sainsus. După tot ce ai descoperit, te încurajez să devii parte din această poveste. Asta mi-a spus Svetlana, atunci când am întrebat-o de ce are nevoie, în acest moment:

   „De oameni. Am nevoie de oameni cărora să le pese de soarta altora… Am nevoie de oameni care să doneze și să ajute, să nu rămână indiferenți”.

Faptul că activitatea Svetlanei Sainsus devine cunoscută nu înseamnă altceva decât o șansă mai mare pentru multe alte vieți, care merită să fie transformate. 

    Îți mulțumesc pentru timp.