Augustina Dogot: „Cântecul popular este mirele meu”
– Ce înseamnă pentru tine cântecul popular?
– Muzica în general mie mi se pare cel mai frumos lucru pe care îl poate avea lumea asta. De ce? Pentru că nu este om pe pământ care să nu asculte muzică. Dăcă e singur, dacă e la vreun eveniment, dacă vrea să își aducă aminte, sau dacă vrea să uite… mereu muzica este de față. Așadar, muzica înseamnă viață, iar cântecul popular pentru mine este viața mea „mirele meu”.
– Când și în ce împrejurări ai început să cânți?
– Sunt născută la ţară, într-o familie de oameni simpli, iubitori de cântec şi de tradiţii. Nu mi-a fost greu să mă apropii de acest gen muzical mult îndrăgit de toţi cei care simt româneşte. La noi la Horești, raionul Ialoveni, în familia noastră, dragostea pentru cântecul popular ne-a fost sădită în suflet de către părinţii noștri. De ce tocmai cea populară? Cu siguranţă ea reuşeşte să ajungă mai repede la sufletul omului.
Eu cred şi susţin cu tărie că interpretul de muzică populară este cel mai apropiat de mintea şi inima omului datorită faptului că întotdeauna reuşeşte să scoată în evidenţă ce avem mai de preţ: dragostea, voia bună, obiceiurile, tradiţiile noastre şi nu în ultimul rând cântecul. Lucrul cel mai de preţ pe care mi l-a dat Dumnezeu este vocea. Spun despre viaţa mea că este frumoasă fiindcă am fost înzestrată cu acest glas. Sunt norocoasă că fac exact ceea ce-mi place şi ceea ce-mi doresc, muzica e parte din viaţa mea, ea dă un sens fiecărei dimineţi şi mă face să uit de eventualele probleme cotidiene. Când urc pe scenă şi publicul mă aplaudă mă simt deja o învingătoare. Vreau să spun că nu mă văd niciodată făcând altceva decât să cânt.
– La ce vârstă ai câștigat primii bănuți din cântat și ce ai făcut cu ei?
– De timpuriu am început să cânt și o făceam cu drag fără bănuți. Dacă nu mă înșeală memoria primii bani pe cântat i-am primit la o nuntă, (700 lei) și de atunci a început povestea cu „câștigul”. Nu îmi aduc aminte exact ce am cumpărat din primii bani, dar cu siguranță pantofi cu toc foarte înalt, îmi place să fiu la „înălțime”.
– De unde ai costumele şi cine te-a ajutat să le procuri ?
– Costumele mele, care sunt șapte la număr și pe care le port cu mare mândrie, sunt achiziționate de la târgurile unor mănăstiri din Suceava, altele provin din Voloca și Crasna (Bucovina – satele de baștină ale profesorului meu de canto, Ioan Paulencu și al îndrăgitei interprete, Maria Iliuț). Mai am elemente ca brâu, batic, ie, care mi-au fost dăruite de către oameni care mă apreciază din frumoase zone ale României Mari.
– Ai participat la multe concursuri, dar care te-a marcat cel mai mult?
Am participat la numeroase festivaluri naţionale din ţară, dar și internaționale, unde am obţinut trofee cu care mă mândresc. Ultimul concurs la care am mers a fost în Bulgaria 2009, unde am luat trei premii și o diplomă cu titlul „Feblețea publicului”. M-au motivat mult obţinând premii importante nu ca palmares, ci pentru mine. La aceste festivaluri m-am format ca om, ca interpret, am învăţat cum să mă prezint pe scenă, ce şi cum trebuie să cânt, cum să-mi aleg costumele şi repertoriul.
Mi-am însuşit lucruri pe care nu le înveţi oriunde, dar cel mai important, acolo am văzut nivelul artistic la care am ajuns, raportându-mă la colegii mei din toate zonele ţării. Concursurile au mai avut un mare câştig, am întâlnit oameni care mi-au rămas în inimă şi-i voi purta mereu acolo.
– Ai renunța la muzica populară pentru o altă carieră, într-un alt domeniu?
– Nu, nu aș renunța! Muncesc destul de mult şi aş munci şi mai mult. Eu cred că rezultatul oricărei munci se vede, mai ales dacă într-adevăr faci ceea ce îți place.
– În ceea ce priveşte realizările profesionale mergi după principiul puţin şi bine sau te ghidezi după alte principii ?
– Principiile reprezintă fundația pe care ne dezvoltăm calitățile de care avem nevoie pentru a ne atinge obiectivele, cum ar fi: disciplina, voința, perseverența, răbdarea. Eu fac pași mici dar siguri.
– Ce mesaj ai pentru oamenii care te ascultă și îți iubesc muzica?
– Vă mulțumesc oameni buni! Vă mulțumesc celor care aţi avut răbdare să citiţi aceste rânduri şi vă mulțumesc din suflet celor care mă îndrăgiți. Celor care nu mă cunoaşteţi vă spun că sunt o fată cu păr bălai şi cu zâmbetul pe buze. Doamne ajută şi numai bine!
Interviu de Cristina Dogot
