Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi”, pe muchie de cuțit
Directorul adjunct al IEH, Nicolae Brînzea, încercă să preia instituția, mizând pe faptul că are o situație materială de invidiat, dar și de apartenența la Masonerie, deși această calitate intră în contradicție cu cea preot, conform deciziilor Bisericii Ortodoxe Române.
După repunerea în funcția de director general a domnului Eugen Popescu, în iunie 2018, directorul general adjunct Nicolae Brînzea, care timp de doi ani a condus singur Institutul, a încercat în mod constant să-l elimine pe directorul general, refuzând să-i predea documentele specifice actului managerial, și blocându-i sistematic accesul la acestea.
În toată această perioadă, activitatea s-a desfășurat într-o atmosferă puternic conflictuală, greu de imaginat, inițiată permanent de Nicolae Brînzea care, împreună cu acoliții săi l-au atacat în multiple moduri pe directorul general, îndemnându-i pe salariații instituției, la nerespectarea deciziilor directorului general. Climatul instituțional a fost puternic conflictual, orice încercare a directorului general de aplanare a conflictelor fiind zădărnicită de către Nicolae Brînzea.
Urmare a multiplelor nereguli constatate de către directorul general, precum și a unor prejudicii aduse Institutului de către Nicolae Brînzea, au fost inițiate acțiuni în justiție, în contradictoriu cu acesta, precum și cu alți salariați, dar și cu o avocată, cu care Nicolae Brînzea încheiase contract de asistență juridică, fără respectarea legii.
La începutul lunii martie, pe fondul unor problem de sănătate, directorul general a fost nevoit să intre în concediu medical, motiv pentru care a delegate atribuțiile, potrivit legii, către o persoană din cadrul instituției, care dispunea de competențele necesare îndeplinirii atribuțiilor delegate. Ulterior plecării directorului general, ministrul Intotero, ignorând decizia directorului general, a dispus prin ordin ca atribuțiile directorului general să fie delegate directorului general adjunct Nicolae Brînzea, deși cunoștea situația puternic conflictuală provocată de către acesta, și faptul că, timp de doi ani, directorul adjunct transformase Institutul, în propria moșie.
În acest context urmează ca Nicolae Brînzea, care deși are interese contrare, să reprezinte IEH în procesele în care se judecă în contradictoriu cu Institutul.
În încercarea disperată a lui Nicolae Brînzea de a pune mâna pe dosarele IEH aflate pe rolul instanțelor de judecată, s-a încercat, prin intimidare, deposedarea consilierului juridic, de dosarele menționate, de către complicii lui Nicolae Brînzea. Întrucât consilierul juridic este o persoană cu vastă experiență în gestionarea situațiilor de conflict, acesta s-a opus categoric, solicitând imperativ ca preluarea acestor dosare să se realizeze potrivit legii.
În condițiile în care a dat afară consilierul juridic, în baza unui ordin de delagare a unor atribuții, de către o terță persoană (care avea competența doar de numire a directorului general și nu de delegare a atribuțiilor acestuia), se pun următoarele întrebări legitime:
După ce a scos din decor consilierul juridic, persoana care-l încurca cel mai tare, Nicolae Brînzea a solicitat tuturor angajaților detașați, interogatorii scrise, pe care, pentru a induce în eroare și a masca natura documentului solicitat, l-a intitulat ”raport de activitate” .
