Curtea Constituţională argumentează de ce a fost declarat NECONSTITUŢIONAL Acordul de Împrumut cu Federaţia Rusă
În hotărârea sa, Curtea menționează că pe 23 aprilie, în ziua în care Parlamentul a adoptat legea pentru ratificarea acordului contestat, Comisia politică externă şi integrare europeană a Parlamentului a prezentat un coraport asupra proiectului de lege prin care a susținut ratificarea acestui Acord. „Coraportul Comisiei parlamentare din 23 aprilie 2020 ar compensa deficiențele de procedură admise la negocierea și semnarea acordului contestat. Însă Curtea constată că în coraportul menționat nu există referințe sau explicații referitoare la pretinsele vicii de procedură invocate”, se precizează în hotărâre.
Curtea reiterează că Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului, este abilitat cu funcţia de control şi informare a poporului despre modul de realizare a prerogativelor puterii poporului. Pentru a menține echilibrul puterilor în stat și pentru a respecta principiul preeminenței dreptului, Curtea consideră că legislativul trebuia să-și exercite controlul efectiv asupra negocierii și semnării acordului contestat, prevăzut în Constituție. Așa cum această condiție nu a fost respectată, Curtea reține că acordul contestat a fost încheiat cu încălcarea prevederilor articolelor 1 alin. (3) și 66 lit. i) din Constituție.
Instanța s-a referit și la alte aspecte contestate, menționând că textul „datoria restantă și/sau dobânzile la datoria restantă pentru oricare din obligațiile părții Moldovei” este neclar sub aspectul sumei totale a datoriei care trebuie restituită de către Moldova și al modului de formare a acestei datorii. În lipsa unei limitări exprese, Curtea conchide că prin acest acord partea Moldovei ar putea să fie obligată să ramburseze atât suma împrumutului acordat de către partea rusă, cât și datoriile și dobânzile la datoriile restante ale debitorilor moldoveni care au contractat credite, cu acordul părții Moldovei, de la băncile rusești care au fost asigurate cu garanții de stat ale Federației Ruse sau asigurate de către agenția rusă menționată. Din textul acordului nu este clar dacă această obligație este sau nu limitată în timp. Acordul nu distinge dacă ea se referă la datoriile născute până la încheierea acordului sau la cele care vor apărea după încheierea acestuia.
Curtea a mai reținut că textul „debitorilor moldoveni” este neclar și poate fi interpretat extensiv. Acordul nu prevede dacă acest text are în vedere doar debitorii persoane juridice sau și debitorii persoane fizice, precum și care ar fi tangența datoriilor contractate de acești debitori cu împrumutul contractat de stat. Acordul nu limitează nici numărul debitorilor moldoveni pentru care partea Moldovei ar putea să se angajeze să achite datoriile restante sau dobânzile la datoria restantă avute către băncile rusești care au fost asigurate cu garanții de stat ale Federației Ruse sau asigurate de către agenția rusă.
