Peştera care te duce cu gândul spre groază. Care este aceasta?

Mayaşii au crezut că peşterile, în special cele care se întind pe mai mulţi kilometri în subteran, sunt intrările în lumea subterană sau Xibalba, „locul fricii”, unde trăiau demoni malefici.

Poporul Maya se temea de lumea cealaltă şi considera necesar să potolească setea zeilor teribili care trăiau în peşteri. Ei încercau să îmbuneze zeii prin efectuarea sacrificiilor supreme – cele umane. O astfel de peşteră, în care Mayaşii efectau ritualurile de sacrificare este situată în inima Belize, aproape de San Ignacio în rezervaţia naturală montană Tapir.

Peştera a fost explorat pentru prima dată la sfârşitul anilor 1980. Intrarea în peşteră are o formă de clepsidră şi este inundată cu apă. Resturile ritualurilor ceremoniale se văd chiar de la intrarea în peşteră. Odată ce se înaintează spre adâncul peşterii, pot fi văzute cochiliile melcilor, dar şi alte rămăşiţe care abundă spaţiul din peşteră.

După aproximativ 400 de metri de la intrarea în peşteră este camera principală, unde se pot vedea rămăşiţele a 14 schelete umane, inclusiv rămăşiţele calcifiate a ceea ce este numit Crystal Maiden. Crystal Maiden a fost o femeie de 20 de ani, care a fost sacrificată de un preot Maya antic, ca parte a unui ritual religios, în urmă cu mai mult de 1000 de ani. Ea stă pe spate, cu gura deschisă şi întregul ei schelet este acoperit cu calcit strălucitor, creat prin depunerea de minerale. De aici provine şi numele de „Crystal Maiden”.

Peştera a fost numită în cinstea ei sau mai degrabă a mormântul ei. Actun Tunichil Muknal înseamnă „Peştera mormântului de cristal”. Alte schelete au fost găsite în colţuri şi în crăpături, dar şi pe jos, în aer liber. Persoanele sacrificate erau din diferite grupuri, alegerile preoţilor maya au variat de la copii în vârstă de un an, până la adulţi de 30 – 40 de ani.

Peste tot sunt vase de ceramică, instrumente muzicale, bijuterii, sculpturi mici şi spini veninoşi, care au fost utilizaţi pentru flebotomie. Multe dintre aceste artefacte sunt complet calcifiate pe podeaua peşterii.

Cercetările recente ale climatului vechi din Mezoamerica a scos la iveală faptul că seceta ar fi jucat un rol important în prăbuşirea civilizaţiei. Iar drept argument poate fi şi scopul acestor sacrificii, care s-au dovedit a fi realizate cu o frecvenţă mai mare în secolul al IX-lea, chiar înainte de momentul când Maya au pierit.

Potrivit mitologiei Maya, unul dintre locuitorii acestei lumi subterane era Chac, zeul ploii, iar aceste sacrificii şi daruri puteau fi făcute anume pentru el. Cele mai multe dintre artefactele descoperite în Actun Tunichil Muknal sunt lăsate în starea în care au fost găsite, devenind una dintre cele mai bine conservate peşteri care conţin obiecte din ritualul de sacrificiu Maya.