Dacă unii dintre cei care conștientizează necesitatea și mersul firesc al lucrurilor spre Re-Unirea celor două state românești ar fi mai încrezuți și mai determinați – acest lucru ar deveni posibil chiar în acest moment. Știm. Știm despre complexitatea acestui proces, știm că am fost educați să trăim cu gândul că se va întâmpla cândva, vreodată, peste mulți ani, dar nu acum. Acest crez înveninat ne-a fost infiltrat în creștet la fel ca picătura chinezească – înnebunindu-l pe deținut zile în șir fiindu-i picurată apă pe creștet la fiecare 2 secunde.
În una din operele sale vestite, clasicul român, Octavian Paler zice: “Mai târziu – devenea prea târziu” și exact aceasta este tactica aplicată asupra noastră până acum. Să tot trăim în speranțe și vise, în trecut și în viitor, cu gândul la Unire, cu gândul la vremuri mai bune, cu gândul la dreptate, justiție, prosperitate, în timp ce toate lucrurile din jurul nostru se ruinează, se fac scrum, cenușă. Rând pe rând, valorile se risipesc în negura timpului, timp despre care Nichita Stănescu spunea că “este un lup devorator”, timp ce ne ține ruptă și sfâșiată o țară, un neam, o limbă, o istorie. Ce-ar fi să trecem peste aceste gânduri bătute în capul nostru cu forța și cu frica, ce-ar fi să „ne trezim din somn de moarte ca viteazul din poveste”, somn „în care ne adânciră barbarii de tirani”, ACUM sau niciodată să ne croim o altă soartă, acum, să ne UNIM!
Suntem în mijlocul unui moment crucial. Acum se face și se scrie istorie, acum se decide soarta națiunii și a poporului român. “Degeaba a venit libertatea, dacă frații nu se cunosc între ei” zicea Grigore Vieru, degeaba suntem liberi să gândim și să spunem ferm și tare că vrem să fim Uniți cu frații noștri de limbă, degeaba! – dacă n-o facem! Istoria oferă ocazii amețitoare eroilor și națiunilor, doar cei mai curajoși și mai determinați înving. Și oare neamul nostru românesc nu este unul suficient de curajos și de glorios?
Unirea se face prin fiecare din noi, prin fiecare gând, vorbă sau faptă. Prin fiecare alegere, decizie, vot pe care ni-l asumăm. Anul 2016 ne-a pregătit un asemenea moment istoric. Anul 2016 prevestește sfârșitul începutului de Unire. În data de 30 octombrie, zi de doliu în care ne-au fost răpiți Ion și Doina Aldea-Teodorovici în anul 1992, se va decide un nou șef al statului, un nou șef peste noi. Am pierdut deja de două ori în această zi macabră de 30 octombrie, mai pierdem și a 3-a oară, sau ne-am deșteptat?
Mai alegem măscărici, lași, trădători cu promisiuni deșarte despre un viitor prosper care ne duc spre noi culmi de sărăcie și disperare? Sau poate totuși alegem unioniști, oameni veritabili, demni, cu caracter?
Decizia vă aparține.
Oricare ar fi deznodământul, Asociația ODIP – Onoare, Demnitate și Patrie militează și va milita în continuare pentru românism, pentru frăție și unitate a tuturor celor care vorbesc românește. Ajungând din casă în casă, de la om la om, să ștergem picăturile chinezești și fricile din creșteturile oamenilor, să le inspirăm credință și încredere, pentru că „adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis” și să nu uităm de spusele lui Mircea Eliade: „nu ești învins decât dacă refuzi lupta”. Lupta noastră este cea de eliberare națională, de trezire a conștiinței românești, preluată de pe brațele însângerate ale scriitorilor noștri, poeților, oamenilor de cultură și artă ce au fost asasinați, zdrobiți, călcați în picioare pentru curajul și caracterul de care au dat dovadă. Speranța celor care ne-au stâlcit limba, ne-au rupt țara și ne-au subjugat poporul este zadarnică “Moara speranțelor merge de mii de ani”.
Fiți mândri că vorbiți românește, fiți mândri că faceți parte dintr-un popor cu o istorie falnică și glorioasă, cu ascendență dublă – romană și dacă, fiți mândri că avem atâtea minți strălucite ce au propăvăduit Unirea, fiți mândri că în această luptă a binelui și a răului, îi avem de partea noastră pe ei – marii martiri ai neamului românesc. Clipa biruinței se apropie, curând… foarte curând!