Dacă e vară și dacă e odihnă, atunci Moldova să fie

Și totuși, ce este Moldova? Ia, horele, pământurile rodnice, cerul de un albastu profund, căsuțele văruite din satul bunicilor ? Moldova este mult mai mult decât toate acestea, este o fărâmitură a unei culturi și limbi unice, peisajele căreia sunt printre cele  mai puțin explorate din Europa și poporul căreia se enumeră printre cele mai ospitaliere din lume.

De specificul local nici o inimă nu va ramâne neatinsă. Vei porni spre necunoscut. Vei avea timp de una dintre cele mai mari și mai simple plăceri pe care le poate oferi acest meleag : odihnă în sânul naturii, care este de o frumusețe pură, poate uneori prea neatinsă de mâna omului și de grija acestuia. În final, vei  ajunge să cunoști oamenii locului, care sunt la fel de interesați de tine pe cât ești și tu de ei.

LiberTV vă prezintă o selecție deosebită de 5 locuri pitorești unde veți avea parte de odihnă în corturi, în mijlocul unei păduri îndepărtate. Vom începe cu locuri mai cunoscute, dar care, probabil, încă pentru mulţi rămân neexplorate.  

Molovata este o localitate-centru de comună în Raionul Dubăsari, situată la 75 km de Chișinău, pe malul drept al râului Nistru.

Peisajul este înzestrat cu priveliști extraordinare, relieful, fiind cu dealuri abrupte creează impresie de zonă muntoasă. În văi sunt izvoare care dau naștere la mici râulețe, iar la poalele dealurilor se întinde râul Nistru cu o lățime de circa 2,5 km și o apă făra scurgere rapidă, asemănânduse cu un lac de munte.

Este un loc de o rară frumusețe ce nu te mai saturi să îl admiri. Aici vei găsi liniștea pe care ți-a furat-o orașul, vei respira aer proaspăt și curat, te vei scălda în apa care îți va aduce noi puteri pentru o nouă zi.

Naslavcea − sat din raionul Ocniţa, situat pe malul drept al Nistrului, la 250 de Chișinău. Lângă satul Naslavcea se află cel mai de nord punct al Moldovei.

La poarta de intrare a Nistrului în  Moldova – la Naslavcea spectacolul naturii e mereu viu colorat şi nu contează timpul şi anotimpul. De sus, de pe vârf de stâncă se vede ca-n palmă o insulă înconjurată de apele bătrânului fluviu.

Satul Naslavcea este situat pe dealuri pitoreşti şi creează impresia unui adevărat sat de munte. Pe malul stâng al pârâului Chisarău, la un kilometru de gura lui se află râpa numită Karpov Iar, monument paleonologic (în profilul geologic al râpii putem vedea şisturi negre de fosforit ieşite în afară, lutişuri şisoase, subţiri cu amprente de peşti sarmaţi şi de plante). Pe această porţiune, principala atracţie turistică  o reprezintă locurile pitoreşti. Până în prezent, în sat funcţionează Biserica Adormirii Maicii Domnului, construită încă în anul 1905, care activează mai mult de un secol. La doi kilometri de biserică se află peşterile Nagoreni.

Pe malul opus al râului Nistru (Ucraina) se află renumita mănăstire în stâncă de la Leadovo. În apropierea satului Naslavcea se află o carieră de argilit inundată şi Hidrocentrala 2 (Ucraina). În centrul satului se află monumentul dedicat jertfelor răscoalei de la Hotin din anul 1919.

 Aici se mai află și „33 de vaduri”- o impresionantă Rezervaţie peisagistică situată în valea râuleţului Chisărău, numit de localnici Cosărău. Mai sus de valea râului se înalţă o falnică pădure de stejari.

Rezervaţia peisagistică „La 33 de vaduri” are o bogată şi interesantă floră şi faună. Aici sunt plante rare, cum ar fi: cruşinul,ruginiţa penată, lăcrămioară, salvia cleioasă, caprifoiul obişnuit. Totodată, în rezervaţie sunt plante incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova – popâlnicul nobil şi ghiocelul alb.

În Rezervaţia „La 33 de vaduri” trăiesc jderi de piatră, jderi de pădure, nevăstuici, vulpi, pisici sălbatice, ciocănitori verzi, silvii cu cap negru, pitulici fluierătoare, mierle negre, granguri etc. La fel, aici pot fi întâlnite animale rare – arici comun, chiţcan comun, lilieci cu urechi ascuţite şi de apă, veveriţe, şoareci scurmători, bursuci, sturzi de iarnă şi sturzi de vâsc. Jderii de pădure, pisicile sălbatice şi trei specii de şerpi – vipera comuna, şarpele de alun şi şarpele lui Esculap – sunt animale incluse Cartea Roşie.

Monumentul naturii „O Sută de Movile” se întinde pe un teritoriu de aproximativ 1.600 de ha în partea de sud-sud-est a satului Branişte şi Avrameni, din raionul Rîșcani. Reprezintă un teren deluros, care se aşterne de-a lungul văii Prutului, ocupând 6 terase ale râului.

Acesta este singurul loc din Europa, unde sunt concentrate într-un număr atât de mare recife submarine ale mărilor antice care acopereau pe atunci acest teritoriu – Marea Tortoniană şi Sarmatică. Astfel, acest relief s-a format zece sau douăzeci de milioane de ani în urmă. Ce-i drept există şi un alt punct de vedere ştiinţific, conform căruia acest relief complex s-ar fi format în rezultatul spălării rocilor sedimentare moi, dar şi ca rezultat a alunecărilor de teren.

Există, de asemenea, legenda conform căreia aceste dealuri apar ca movile, construite aici de cuceritorii acestor locuri în timpuri străvechi, înmormântând după o luptă sângeroasă ostaşii săi: în movile mici – soldaţii obişnuiţi, în cele mari – comandanţii militari.

Valea celor „O Sută de Movile” face parte din rezervaţia ştiinţifică „Pădurea domnească”. În total, pe această câmpie sunt mai mult de 3,5 mii de dealuri cu înălţimea de la 3-5 până la 60 de m. Cel mai înalt deal este situat la răscrucea a 3 drumuri, are o înălţime de 60 m şi se numeşte „Movila Ţiganului”. Anume de pe această movilă este cel mai bine să priveşti acest monument unic al naturii.

Satul Feteşti, sau cum i se mai spune ”Mica Elveție a Moldovei” este un sat şi comună din raionul Edineţ. Satul are o suprafaţă de circa 4.01 kilometri pătraţi, şi un perimetru de 11.20 km. Denumirea veche a satului, cu care este  atestat documentar la 1575 este Hriţeni. La acea dată satul Hriţeni din ţinutul Hotin era întărit urmaşilor hatmanului Luca Arbore.

Pe moşia satului arheologii au descoperit vestigii ale unor vechi aşezări umane din epoca eneolitică, dar şi din epoca bronzului. În zonă se află 8 tumuluri, mărturii a trecerii pe aceste meleaguri a nomazilor asiatici.

În zona satului Feteşti natura a creat un monument deosebit, numit de savanţi Amfiteatrul de la  Feteşti, care înconjoară de la nord, vest şi est satul Feteşti, şi are o adâncime de circa 100 m, concentrând ca într-o arenă satul. Natura a creat aici o trecătoare de 68 de ha, mai ales, pe malul stâng al Draghiştei. Stânci înalte, pleşuve, adesea total dezgolite, cu grote şi peşteri aproape inaccesibile, pe sub care vuiesc încontinuu Draghiştea şi numeroase izvoare, şerpuind printre copaci şi tufari, alcătuiesc un anturaj cu adevărat montan.

Pe la marginile sectorului forestier se mai poate întâlni verigariul, un tufar aproape dispărut din cauza calităţilor sale colorante. Materialul lemnos al vegetaţiei de aici îl alcătuiesc în temei stejarul peţiolat şi stejarul pufos, dar şi carpenul, arţarul, vişinul mohaleb.

Cea mai înaltă altitudine se află în partea dreaptă a Draghiştei şi urcă până la 248 m deasupra nivelului mării, iar stânca cea mai înaltă de pe malul stâng e Stînca Rediului- 230 m. În partea de sud-est a satului trece traseul Feteşti-Edineţ. E o trecătoare în temei uscată, ocrotită dinspre vest de Stînca Bunicului, cu o înălţime de 90 m, frunte pleşuvă, pe ea s-au găsit pietrişuri carpatine şi fragmente de obiecte folosite de omul străvechi.

Lacul Beleu este de o frumusețe uluitoare. Aproximativ 2/3 din suprafaţa rezervaţiei „Prutul de Jos” o alcătuiesc apele lacului Beleu.

Cercetările au arătat, că lacul Beleu poate fi considerat în această rezervaţie un laborator natural ecologic. În componenţa rezervaţiei intră suprafeţele de uscat, mlaştinile şi suprafeţele de apă – lunca Prutului, dar mai e inclus şi un teritoriu pitoresc de terase abrupte.

Lacul Beleu e o relicvă, lungimea lui e de 5 km, lăţimea − 2 km, iar adâncimea este de 0,5-2 m. Acest lac s-a păstrat din timpuri imemorabile − 5-6 mii de ani în urmă, când mare parte din Delta Dunării se afla sub apele Mării Negre. În prezent apa ajunge în Beleu din două braţe, ele unindu-se apoi în unul. Nivelul apei din lac depinde de revărsările şi viiturile de primăvară şi vară ale Dunării şi Prutului. În anii, când nivelul apei în lac este normal, în jurul lui se dezvoltă vegetaţia acvatică: stuf, papură, broscăriţă, cosor, rar se întâlneşte nufărul alb, peştişoara, tuberoză de apă, (ciulinul de baltă). În anii secetoşi, cînd nivelul apei scade simţitor, cea mai mare parte a vegetaţiei se usucă. Dintre copaci pe alocuri se întâlnesc pădurici de salcie şi mai rar de plop alb. Învelişul de iarbă al luncii variază în dependenţă de umiditatea solului. Aici putem întâlni asemenea animale rare precum vidra europeană şi nurca. Au fost înregistrate 168 de specii de păsări, în mare parte acvatice, dintre care 36 specii pot fi observate în timpul migraţiei. În lacul Beleu se întâlnesc 30 de specii de peşti. În rezervaţie cresc peste 160 de specii de plante.

Varietatea lumii animale şi vegetale locale se datorează în mare parte aşezării rezervaţiei naturale. Ea se află relativ nu departe de Delta Dunării şi ocupă o parte considerabilă a căii de migrare a păsărilor. Datorită bogăţiei sale, are o imensă importanţă protecţia rezervaţiei naturale.

Aceste peisaje sunt de o frumuseţe rară, de o frumuseţe incredibilă, sunt peisaje care fură ochiul aflat în căutare de ceva încântător.

Cât e de frumoasă Moldova cunosc doar cei care știu să o iubească continuu prin prisma verbelor a descoperi și a redescoperi.