INTERVIU ÎN EXCLUSIVITATE cu Mihai Trăistariu: „Mi-aș dori să văd într-o zi România și Moldova în aceeași țară”

 Despre participarea sa la etapa națională a Eurovisionului 2016 cu piesa ”Paradisio”, despre muzică, talent, odihnă, dar și despre multe alte lucruri interesante, ne-a vorbit cu simplitate Mihai Trăistariu. 

–          Cu câteva zile în urmă aţi avut un concert şi le-ați cântat îndrăgostiţilor din Chişinău. Ce părere aveţi despre publicul de aici?

–          Am spus tot timpul că moldovenii sunt un popor extrem de primitor! De multe ori am zis ca o să-mi lansez aici un album sau un videoclip. Am cântat mai mereu la Palatul Național, cu sala plină și acest lucru m-a încântat! Primesc flori, îmbrățisări, lumea e foarte caldă aici. Aici mă simt copleşit de iubire, atenție, iar aseară am avut niște reacții frumoase, s-au stabilit și noi concerte prin Irlanda, Dublin şi Italia. Odată ce mă cunosc, oamenii simt nevoia să se mai întâlnească cu mine. Spre exemplu astăzi, mă întâlnesc cu o fană din Chișinău, pe care o știu de vreo 10 ani și care vine la fiecare concert de-al meu și îmi aduce cadouri, iar astăzi o să ne vedem și o să mă duc cu ea la mall.

 –          Într-un interviu spuneați că v-aţi învățat să stați prin hoteluri și că nu vă place să pierdeți timpul în zadar și de aceea luați nişte carţi cu dumneavoastră. Ați procedat la fel şi de data aceasta?

–          Da, desigur! Am două cărți la mine: ”Cele o sută de secrete ale fericirii” și ”Succesul”, scrise de niște specialiști în dezvoltare personală. Acum vreau să câștig Eurovisionul și să citesc cărți din acelea de motivare, de succes, despre cum să ai noroc, cum să ai glorie pentru a fi puternic în perioada aceasta.

 –         În cadrul unui concert, aţi declarat că doriţi sa participaţi la Eurovision pentru Republica Moldova şi aţi menționat acest lucru şi la multe alte interviuri. În pofida regulamentului, rămâne dorinţa dată una la fel de arzătoare?

–          Exact. Ani la rând am spus că, atunci când se va permite în regulametul Moldovei să meargă și un român, mă voi înscrie. Niciodată nu a fost permis, până anul trecut cînd ați avut un ucrainean și a fost mare scandal la voi. Eu m-am bucurat şi mi-am zis că ”Aa! Au deschis cei din Moldova porțile, deci pot să mă înscriu!”, însă voi ați făcut preselecția prea repede și când am aflat, era exact într-o duminică în care se încheiau înscrierile la voi, dar eu nici melodia nu o aveam gata. Atunci a trebuit să înghit în sec și mi-am zis: ”Lasă că mă înscriu pentru România”. În România acum au început preselecțiile, așa că, de-abia ne-am înscris şi s-au ales cei 12 finaliști. Deci, am ratat anul acesta participarea pentru Moldova, însă cred că pot să o fac în orice an.

–          Cunoscutul prezentator de televiziune, Dan Negru susține că: ”… în contextul în care pe toate ecranele din România apar breaking-news-uri despre situația de la Chișinău, lumea showbiz-ului ar putea iniţia un demers inedit: România şi Republica Moldova să aibă acelaşi reprezentant la concursul muzical Eurovision”. Vedeți această posibilitate drept una realizabilă?

–          Aoleu! Ce frumos! Sună realizabil și foarte interesant. Bine, știu că dacă o să zic acum că eu îmi doresc să se unească România cu Moldova, nu știu câți vor fi de acord cu mine, dar am zis acest lucru aseară la spectacol  și am simțit oamenii bucuroși. Vorbeam tot de Eurovision că mă înscriu anul acesta și le-am zis că mi-aș dori să văd într-o zi România și Moldova în aceeași țară, să fie unite. Şi pentru Eurovision ar fi fantastic, mai ales că se zvonește că Eurovisionul se va transforma treptat în Mondovision, pentru că deja şi Australia a intrat la Eurovision de un an încoace, alături de Turcia și Azerbaijan care fac parte din Asia.  Deci, această unire a Moldovei cu România ar putea fi un prim-pas, ar fi un start.

Moldova are artiștii ei și după opinia mea, cei de aici sunt mai artiști decât cei din stânga Prutului și mai talentați. Eu de multe ori mă gândeam, chiar la Eurovision, dacă mi-aș lua o echipă din Moldova, aș face mai minunat show-ul decât cu o trupă din România. 

 –          Cum se deosebeşte showbiz-ul din România de cel din Republica Moldova?

–          Diferența nu-i mare. Bilele sunt la fel, iar la radio intri tot cu șpăgi. Am vorbit cu mai mulţi artiști din Moldova aseară, care mi-au zis ”Mihai, la noi e un chin – cu cât ești mai talentat, cu atât nu intri la radio!”.

 La radio la voi se zice că intră cei mai piloși, mai prieteni cu nu știu cine, fapt care sună aiurea, căci la noi e la fel. Totuşi, dacă ești artist bun și valoros, lumea te va iubi indiferent de orice. De exemplu, la noi Fuego nu e difuzat la radio, niciodată nu a fost, dar este foarte iubit și umple săli de spectacole. Radiourile sunt doar o variantă tânără și modernizată a muzicii, dar din păcate reprezintă şi mai mult muzică din butoane, mai puțină muzică live și oameni talentați.

–           Există vreo deosebire dintre nivelul de organizare a Eurovisionului în Moldova și a celui din România?

–          În Republica Moldova, taxa de înscriere la Eurovision este foarte mare, aproximativ  50 000 € sau 100 000 € din câte ştiu eu, ceea ce creează dificultăţi.  Nu îmi amintesc cum a fost Eurovisionul în Republica Moldova anii trecuţi, dar în fond, nivelul de organizare nu diferă mult, pentru că totul e spectaculos.  

 –          Aţi afirmat că aţi primit şi propunerea de a fi în juriu în cadrul Eurovisionului din Moldova și că dacă primiți o piesă bombă, participați la Eurovision în Romania, iar dacă nu, veți pleca ca juriu în Moldova. În cele din urmă, ”Paradisio” s-a dovedit a fi piesa bombă! Asta e piesa pe care aţi așteptat-o 10 ani?

–          Am primit această propunere anul trecut. Da, într-adevăr ”Paradisio” este piesa pe care am așteptat-o 10 ani.  Prin versurile melodiei se relatează o poveste de iubire, în care ”Paradisio” este ființa supremă din univers și eu am făcut textul în așa fel, încât să spună că toți tânjim după Paradisio. Paradisio semnifică iubirea universală, pacea, liniștea, fericirea și atunci fuga aceasta după Paradisio ar însemna căutarea valorilor, căci de fapt, eu și în videoclip alergam în cosmos după Paradisio, să o găsesc undeva în cosmos, în univers. Pe scenă vom păstra la fel acest concept. Va fi un mesaj la maxim pozitiv, pentru că nu am vrut să fie nimic negativ, mai ales în perioada aceasta cu necazuri prin Franța, cu bombe, cu Siria, cu tot felul de războaie. Lumea vrea un paradis, vrea o liniște, vrea să căutăm cu toții un loc unde nu avem răutate.

 –          În unul dintre interviuri ați susținut că sunteți fericit atunci când munciți, când aveți de lucru! Cât de mult munciți acum când fierb pregătirile pentru semifinala din 4 martie ?

–          Muncesc foarte mult acum și mă pregătesc intens pentru concurs. Este o muncă foarte grea, dar drumul e frumos. Aproape în fiecare zi am repetiții, mi-am făcut și un ritual zilnic. Vreau să iau Eurovisionul 2016 la mine acasă. „Tornero”, piesa cu care am participat la Eurovision în 2006 și care m-a clasat pe locul 4, a colindat ani la rând topurile internaționale. Au mai fost artiști care s-au remarcat în cadrul Eurovisionului, dar piesele lor nu au prins la public, nu aveau textură internațională.

–          Pentru prima dată cîștigătorul Selecției Naționale va fi ales exclusiv de public, prin sistemul televoting. Cum apreciaţi această schimbare a regulamentului?

–          O apreciez drept una pozitivă, pe de o parte, dar pe altă parte nu am de unde să știu cum alege publicul, după ce criterii, alege: pe popularitate, pe calitatea și valoarea piesei, pe voce sau pe show. În fiecare an doream să mă înscriu, dar am așteptat o piesă bombă. Cred că publicul ar trebui să aprecieze întâi de toate piesa și faptul că aceasta vine cu ceva nou și are tot pachetul.

 –          Zicea lumea ca Mihai Trăistariu îşi doreşte trofeul de la Eurovision la fel cum Di Caprio îşi doreşte Oscarul. Cât de mult vă doriți totuşi să câştigaţi Eurovisionul?

–          Am așteptat atâta timp piesa care mi-ar aduce câștigul, și cred că ”Paradisio” e faină și super ritmată la refren. Voi veni cu altă formulă de show, cu ceva ce nu a mai fost. Am toate ingredientele unui succes de Eurovision și toate șansele să reușesc, din moment ce melodia „Tornero” s-a bucurat de o audiență largă și a devenit un hit internațional.

 –          Vreau să vă întreb dacă sunteți superstițios, pentru că premiera piesei ”Tornero” a fost la Teo Trandafir și ”Paradisio” la fel a fost lansată la Teo?

–          Nu mai sunt superstițios. Când eram copil, eram mai superstițios, dar atât de mult îmi doresc să câștig anul acesta cu piesa ”Paradisio”, încât m-am jucat şi mi-am zis să o lansez tot la Teo ca să-mi poarte noroc. E o superstiție, dar și o joacă în același timp, căci nu cred la maxim în aceasta, cred tot în puterea mea, în piesă, voce şi show.

 –          În ceea ce priveşte show-ul, va fi diferit de cel din videoclip?

–          Da! Videoclipul a fost contestat pentru că s-a încărcat rapid pe YouTube, l-am grăbit un pic, avea câteva greșeli și a fost judecat: ”Vai! Cum a rămas acolo, ce spune scenograful?”. L-am scos după trei zile și astfel, vor fi două videoclipuri total diferite: unul mai extraterestru, iar celălalt mai pământean. Totuşi a fost bine, pentru că a fost un boom de presă și un PR perfect, o reclamă fantastică, pentru că s-a vorbit la toate știrile şi s-a aratat videoclipul peste tot. Piesa a fost făcută hit deja fără să depun vreun efort. În schimb, piesa va fi un gen de SF, nu la fel cu cosmos, cu OZN-uri, dar o să fie ceva ieșit din tipar. La Eurovision trebuie să fii trăsnit, pentru că ești artist şi ai voie să faci ce vrei. Lumea te place atunci când ai o nebunie artistică.

 –          Cum a fost calea spre succes – rapidă sau cu paşi mici, siguri şi progresând mereu?

–          Am muncit primii 3-4 ani la începutul carierei mele, înainte să mă lansez. Cântam câte 7-8 ore pe zi , ba chiar câte 12-15 ore. Eram fanatic, cântam de dimineață până seara. Îmi porneam casetofonul și stăteam în cameră toată ziua și cântam. Uneori mama bătea la ușă și mă întreba dacă am mâncat sau nu. Mama a cântat și ea în tinerețe, iar tata era pictor. Părinții mei își doreau să devenim artiști, astfel am învățat cu toții să cântăm la câte un instrument. Am studiat pianul de la 7 ani și obișnuiam să avem lecții de pictură.

–          Cum vă petreceţi timpul liber, cum vă relaxaţi?

–          Obișnuiam să mă plimb prin parcuri, să comunic cu oamenii care mă întâlneam şi îmi plăcea să mă ”scald” în lume. Acum prefer să stau acasă, în liniștea și în fericirea mea.

 –          Care credeţi că a fost cel mai mare noroc din viaţa dumneavoastră?

–          Cel mai mare noroc este faptul că îmi urmez cariera de artist. Dintre frații mei, doar eu cânt, fratele este pictor, sora este profesoară de matematică, iar celălalt frate se ocupă de o afacere proprie. Mama avea o voce extraordinară de soprană și eu am moştenit acea vocea specifică. Să fii artist e frumos, chiar dacă e greu. Vezi locuri deosebite și cunoști oameni interesanți, ești cazat în hoteluri superbe, iar lumea ți se adresează prin: ”Mai doriți ceva?”. Îmi amintesc când am concertat într-una din țări, am avut chiar limuzina la scară.

 –          Sunteți de părerea că aveţi un public select?

–          Am un public foarte variat, nu sunt doar anumite categorii de vârstă. Mă uit des pe pagina mea de Facebook cine dă like, cine distribuie. Când am lansat piesa ”Cât de frumoasă ești”, doamnele, femeile erau cele care mă urmăreau. Cât privește piesele ” Banana” , ”Banii și Fetele”  erau așa, mai pentru golani.

 –          Cât de mult contează pentru dumneavostră feed-back-ul pe care îl primiți de la fani, încercați să schimbați ceva conform reacţiilor admiratorilor?

–          Eu ţin întotdeauna cont de preferinţele publicului şi fac schimbări de câte ori consider că e necesar. Desigur că am și comentarii negative, însă le ignor atunci când sunt răutăcioase. De ce m-aș înconjura de oameni care nu mă plac, care zic de rău despre mine? 

 –          Să vorbim un pic și despre perioada schimbărilor şi despre albumul „Change” urmat de transformarea în plan fizic. Relatați-ne mai multe despre aceste schimbări din viaţa dvs.

–          Am hotărât să îmi punctez fizicul. Vremurile se schimbă, trendurile se schimbă. Ştiu că nu mă îmbrac bine, niciodată nu am facut-o, pentru că nu mă pasionează. Am și declarat că acum cred că arăt cel mai bine din cariera mea. Mi-am făcut un implant de păr, apoi încă două, fac sport, mă strădui să dorm 9 ore, mi-am făcut și terapia vampir, care include injecții în față cu sânge ca să-mi întineresc tenul. Dacă sincer, nu prea cred eu în ele, a fost doar o încercare. Ceea ce ține de tatuaj, am făcut o probă și am postat și pe Facebook, dar am renunțat la ideea aceasta.

–          Acum că nu aveți iubită de 11 luni, cum e să fii solo?

–          Ne-am despărțit, pentru că se răcise totul între noi cu timpul. Nu am suferit, eram ca niște străini prin casă, ca niște bătrânei care dorm în paturi separate, căci am văzut și din aceștia. Eram plecat adesea și ea îmi reproșa că sta singură acasă. Mi-ar plăcea să am o familie mare, voi face 12 copii, câte unul pentru fiecare zodie.

 –          Credeți în horoscop?

–          Mi se pare mie că există totuși ceva în univers, niște reguli după care funcționează toate, au astrele legile lor. Citesc uneori horoscopul chinezesc pentru Dragon.

 –          Ce nu aţi fi în stare să faceţi niciodată pe scenă?

–          Am citit pe internet despre o formație care a făcut sex pe scenă și atunci m-am gândit cum ar fi să apară primul artist care face sex pe scenă? Pentru mine acest lucru reprezintă o extremă, nu aș fi în stare de așa ceva! Pot fi ”rău”, pot face diferite schimbări, fiindcă așa funcționează  presa, dar îmi cunosc limitele.

 –          Pentru ce nu are timp Mihai Traistariu?

–          Pentru prieteni. Nu reușesc să le răspund sau să comunicăm, iar atunci când îmi deschid telefonul, văd sute de apeluri pierdute și mesaje precum că i-am uitat. Am foarte mulți prieteni, peste 50 cu care ar trebui să mă văd sau să comunic zilnic.

 –          Cum s-ar numi autobiografia dvs?

–          S-ar numi simplu cred eu, dar ar fi ceva pe engleză, ca de exemplu : ”Viața mea” sau ”Autobiografie”. Ar apărea sub un pseudonim, dar să fie scrisă de mine, căci o autobiografie trebuie să îți facă bine, să redea lucruri frumoase și bune.

 –          Credeti că generaţia tânără are o cultură muzicală?

–          Cred că se consumă mai mult muzica de divertisment. E greu să vorbesc despre o cultură muzicală acum când peste tot apar pițipoance. Multe dintre marele talente s-au stins din viață, iar o parte dintre artiștii cu voci fenomenale au tendința de a pleca din țară. La una dintre primele ore la Școala de muzică pe care am înființat-o, le-am zis tinerilor să-mi spună ce muzică ascultă și care sunt artiștii din topurile lor şi am auzit nume de cîntăreți care mai au de lucru la vocile lor.

–          Când spuneţi muzică, care este cuvântul care vă vine primul în minte?

–          Muzica este totuși pentru mine o vindecare şi o odihnă pentru suflet.

–          Ce mesaj le-aţi transmite basarabenilor?

–          Am două mesaje pentru basarabeni. Unul este legat de Eurovision, iar celălalt de faptul că voi reveni în Moldova de câte ori voi avea ocazia. Ceea ce ține de Eurovision, dar și de viața de zi cu zi, e că ar trebui să ne susținem, să ne comportăm și să ne ajutăm ca frații. În Moldova mă simt foarte bine, îmi place atmosfera și oamenii primitori. Aici sunt primit călduros și nu mi s-a spus nici un cuvânt de rău. Mă voi întoarce mereu cu drag în Republica Moldova.

Liber TV mă mulțumește pentru timpul acordat și pentru răspunsurile sincere. Vă dorim succese în continuare și promitem să fim cu ochii pe activitatea dumneavoastră artistică !!!

Foto: Beatrice Dornean