(Comentariu) Patriotismul între fapte și vorbe
2 martie – un „război de pe Nistru”, un „conflict”, un „război din Transnistria”, un „război de independență” sau un “război ruso-moldovenesc de independență”, oricum l-am numi, cert este că a fost o zi sângeroasă, care a adus cu sine nume de eroi viteji, de patrioți adevărați ai națiunii lor.
Combatantul Anatolie Paicu spune :
Am ieșit în lupte,am pierdut brazi soldați,brazi prieteni. Am luptat pentru o țară independentă, integră.
„Lângă noi a avut loc o explozie. Ne-a aruncat în aer pe toți. Unii nu s-au mai ridicat, alții au rămas cu contuzii, mie explozia mi-a luat mâna și auzul”, spune combatantul Veaceslav Platonov.
La fel și veteranul Marian Iurii ca azi își aduce aminte de ziua aceasta care i-a marcat viața:
Într-o dimineață, la Coșnița, am pierdut vreo trei băieți, și niște băieți buni, prieteni care au picat nevinovați.
Au trecut 24 de ani de atunci când s-au dat lupte grele la Dubăsari, Corjova, Coşniţa, Cocieri, Roghi, Tighina şi Varniţa. Conflictul armat a fost stopat printr-o convenție semnată la 21 iulie 1992 dintre Mircea Snegur și președintele Rusiei, Boris Elțîn, însă combatanții mai luptă și acum pe timp de pace, mai suferă încă.
”Am văzut moartea cu ochii, dar plâng de mila multor combatanți care astăzi își pun capăt zilelor nefiind război, declară Nicolae Pojoga, reporter de război.”
Ca la toate sărbătorile naționale la fel și la acesta s-au organizat diferite activități la care au venit adevărații patrioți și câțiva dintre demnitarii țării. Până la Complexul Eternitate veteranii au venit, ca în fiecare an, în marș, pornind din Piața Marii Adunări Naționale. Totul obișnuit, ca în fiecare an…s-ar părea. Dar odată ce preşedintele Parlamentului, Andrian Candu, și-a terminat discursul: “Și din partea noastră, ne închinăm vouă,eroii noștri”,combatanții nu au ținut să aplaude cum o făceau în anii trecuți, ci au început să strige revoltator “RUȘINE”, pentru că marea sărbătoare a lor este pentru ei tristă ca și viața de toate zilele.
Confruntarea lor cu realitatea și cu atitudinea demnitarilor le provoacă suferințe, iar ei trebuie ca și atunci, pe câmpul de lupte, să le reușească pe toate, cu forțele proprii. Replicile lor au fost surprinzătoare, diferite ca altă dată:
Conducerea țării s-a întors cu spatele la noi și nu ne mai stimează, spune combatantul Sergiu Doncilă.
Combatantul Grigore Bădașcu afirmă că se simte ca un obiect folosit şi spune că nu mai are încredere în guvernările de la Chişinău.
Cei care au luptat au rămas nedreptăţiţi.Trebuie să luptam în continuare ca să obținem ceva, iar cei morți ar muri încă o dată de ruşine văzând ce comportament au guvernanţii faţă de familiile lor.
Unde și-a găsit sălaș astăzi patriotismul?
„A crede că slava unor vremuri trecute justifică fudulia oricărui chefliu de-acum, a oricărui parlamentar de doi bani, a oricărui ministeriabil, nu e decât o probă de orgoliu vid, spune Andrei Pleșu, pentru Europa Liberă.
Astăzi, patriotismul există în vorbele, discursurile ținute de oamenii politici, pe când faptele lor denotă contrariul sau nu se manifestă deloc prin fapte.Un patriotism intolerant este demonstrat de Igor Dodon, la 27 martie, la sărbătorirea a 98 de ani de la Unire, vizavi de care s-a expus :
„În faţa pericolului unionist trebuie să consolidăm toate forţele patriotice, toata ţara pentru apărarea statalităţii şi independenţei Republicii Moldova. Noi avem cu ce ne mândri, avem istoria noastră– Istoria Moldovei, avem limba noastră – limba moldovenească. Moldova are viitor!”.
Igor Dodon, președintele formațiunii PSRM, susținea ceva mai inainte că : „Moldova trebuie să fie federație, cu militari ruși pe teritoriul său”.
Tot în acest context, fostul președinte al Republicii Moldova,Vladimir Voronin, într-un interviu acordat postului de radio Eho Moscvi s-a declarat „patriot”. Acesta a spus că nu este nici romanofil, nici romanofob, ci patriot al țării sale, apărătorul și călăuza ei în evoluțiile interne și în relațiile externe. Amintim că atunci când era în funcția de președinte al Republicii Moldova, Voronin a semnat o declaraţie comună cu liderul separatist Igor Smirnov, prin care se fac cedări inadmisibile în problema transnistreană și anume a acceptat condiţia impusă de Rusia de a rediscuta statutul forţelor pacificatoare ruse amplasate în zona de securitate.
Din păcate, la moment, termenul de patriotism s-a uzat, fiind lipsit de valoarea sa adevărată. Iată cum este definit patriotismul de cei care au luptat pentru integritatea statului lor:
“Atunci când ești la datorie, atunci când îți aperi țara, neamul, patria, părinții, surorile,a tunci desigur nu te gândești la frică și aceștia care și-au jertfit viața și sănătatea ei, întotdeauna s-au gândit la țară, la neam” a spus combatantul Nicolae Gârbu.
Demnitarii vorbesc acum despre patriotismul din tranșee, despre suferințele mari pe care le-au avut de suferit cei care au luptat. Veteranii nu vorbesc.
„Nu ne place să vorbim despre război, îi pomenim pe cei decedați – și atât” spune combatantul Veaceslav Platonov.
Ei nu mai vorbesc despre suferințele de atunci. Ei nu sunt invitați prin școli să vorbească despre ei sau pe la instituțiile media, pur și simplu sunt lăsați în umbră.
“Autoritățile Republicii Moldova au uitat de veterani. Își amintesc numai când moare câte unul”. Declarația îi aparține lui Anatol Bâzgu, președintele Asociației Mișcării Refugiaților de Război. Acesta mai crede că: ”nimeni nu se mai uită la veterani, decât înainte de 2 martie sau când vin la cimitire”.
Veteranii nu au de câștigat nimic de la pseudo-patriotismul demnitarilor, care rămâne a fi doar la nivel de vorbe, sentimente, emoții care nu sunt acoperite prin fapte.
“Una e oratoria festivă, clocotul „sufletesc”, alta e viaţa de zi cu zi, când trebuie să ne „descurcăm” individualist şi pragmatic. Cu alte cuvinte, mândria prevalează asupra eficienţiei. Patriotismul e o formă barocă de oralitate, fără legătură cu faptele. Sentimentul onoarei nu e însoţit de sentimentul datoriei, a declarat Andrei Pleșu.
Unde a dispărut patriotismul?
Undeva, după faptele eroice ale ostașilor, după suferințele prin care au trecut sau au rămas…
“Și mâine dacă ar trebui, aș lupta pentru patrie. Pentru Moldova mea”, declară Grigore Bădașcu.
